DECIZIE nr. 374/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Predescu - judecător Ion Tiucă - procuror Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Becze Maria în Dosarul nr. 4.559/2005 al Tribunalului Harghita. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curții că autoarea excepției a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea în lipsă. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate sunt în deplină conformitate cu dispozițiile constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 2 din 8 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.559/2005, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Becze Maria. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, introduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, nu sunt corelate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) din același act normativ, fapt ce contravine dispozițiilor art. 21 alin. (2) și ale art. 78 din Constituție. Astfel, se arată că, deși noul text de lege instituie prezumția existenței dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite la restituirea imobilului, astfel cum a fost recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, totuși aceasta nu se poate prevala de dispoziția legală menționată, deoarece, în temeiul art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsurile reparatorii prevăzute de lege, prin nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, termen ce nu a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005. Tribunalul Harghita apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins: - Art. 22 alin. (5): "Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent." - Art. 24: "(1) În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (2) referitor la neîngrădirea prin lege a dreptului de acces la justiție și în art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea reține următoarele: Autoarea excepției susține că, deși dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005, prezumă existența dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite la restituirea imobilului, totuși aceasta nu se poate prevala de dispoziția legală menționată, deoarece, în temeiul art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsurile reparatorii prevăzute de lege, prin nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, termen ce nu a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005, fapt ce contravine dispozițiilor art. 21 alin. (2) și ale art. 78 din Constituție. Curtea constată că aceste susțineri nu pot fi reținute, pentru următoarele considerente: Împrejurarea că legiuitorul nu a înțeles să repună în termen persoanele care nu au depus notificări pentru restituirea imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001 sau ale căror notificări au fost respinse, din cauza imposibilității de a face dovada dreptului de proprietate, a cărui existență nu era prezumată în forma anterioară a legii, nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de succesiune în timp a legii. Astfel, prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, introduse prin Legea nr. 247/2005, sunt aplicabile de îndată tuturor efectelor viitoare ale unor situații juridice constituite sub imperiul reglementării anterioare, respectiv cererilor de restituire formulate cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) din același act normativ. În speță, autoarea excepției a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, prin nerespectarea termenului de 6 luni, pentru trimiterea notificării, prevăzut de art. 22 alin. (5) din lege. Prin urmare, neîndeplinirea condițiilor legii în vigoare nu poate fi invocată drept un motiv de îngrădire a dreptului de acces liber la justiție, garantat prin dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 78 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece atât Legea nr. 10/2001, cât și Legea nr. 247/2005 au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor referitoare la intrarea în vigoare a legii. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Becze Maria în Dosarul nr. 4.559/2005 al Tribunalului Harghita. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat