DECIZIE nr. 327/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Marinela Mincă - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262, 263 și art. 275-278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de David Alexandru Pop în Dosarul nr. 2.876/2005 al Tribunalului Sălaj - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 21 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.876/2005, Tribunalul Sălaj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262, 263 și art. 275-278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de David Alexandru Pop în dosarul menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate încalcă accesul liber la justiție, întrucât, în situația în care urmărirea penală se efectuează față de mai mulți inculpați, iar prin același rechizitoriu se dispune trimiterea în judecată numai pentru o parte dintre ei, iar pentru alții nu, partea interesată este lipsită de posibilitatea de a ataca în fața instanței de judecată aceasta din urmă soluție a procurorului. Se mai arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, rechizitoriul nu este inclus în sfera actelor procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiție, așa încât împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă prin acest act cel interesat nu poate să se adreseze cu plângere instanței judecătorești. Tribunalul Sălaj - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu îngrădesc accesul la justiție, întrucât împotriva soluțiilor procurorului se poate face plângere la instanța judecătorească, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278 din Codul de procedură penală nu poate fi reținută, întrucât stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală este realizată de legiuitor în exercitarea competențelor sale constituționale, nefiind de natură să încalce liberul acces la justiție, care presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Apreciază că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală nu îngrădește liberul acces la justiție, ci asigură realizarea acestui drept în conformitate cu art. 21 din Constituție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Potrivit încheierii de sesizare a Curții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 262, 263 și art. 275-278^1 din Codul de procedură penală. Din examinarea susținerilor autorului excepției se constată însă că, în realitate, acesta critică numai prevederile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, fiind nemulțumit de faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul acestui text legal nu este inclus și rechizitoriul. Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță." Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cuprinse în art. 21 care consacră accesul liber la justiție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de aceleași critici și cu aceeași motivare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004. În considerentele acestei decizii, Curtea a reținut că dispozițiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor prin care procurorul soluționează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fața instanței, nu îngrădesc liberul acces la justiție, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituție, respectiv cu prevederile art. 6 paragraful 1 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu este inclus și rechizitoriul nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiție, câtă vreme rechizitoriul constituie, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală, chiar actul de sesizare a instanței de judecată, singura autoritate prin care se realizează justiția, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituție. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția pronunțată de Curte prin decizia menționată, cât și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză. Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de David Alexandru Pop în Dosarul nr. 2.876/2005 al Tribunalului Sălaj - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta ___________