DECIZIE nr. 257/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Mihaela Cârstea - procuror Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Societatea Comercială "Minibus" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 5.393/2005 al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar autorul excepției și părțile Consiliul Local al Municipiului Iași și primarul municipiului Iași au depus concluzii scrise. Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Societatea Comercială "Minibus" - S.R.L. din Iași într-o cauză având ca obiect recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea unui act administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 aduc atingere prevederilor art. 16 și 21 din Constituție. În acest sens arată că "poziția preferențială de care se bucură autoritățile publice locale - prin recunoașterea puterii executorii a actelor emise de acestea - reclamă o protecție egală a drepturilor încălcate prin emiterea acestor acte", motiv pentru care "pentru a asigura o poziție de egalitate și un tratament juridic echitabil s-a recunoscut persoanei implicate dreptul de a ataca actul și de a solicita suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă a litigiului". Așa fiind, apreciază autorul excepției, "recunoașterea în favoarea autorității administrative a dreptului la recurs împotriva sentinței prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge egalitatea de tratament a persoanelor și principiul potrivit cu care nimeni nu este mai presus de lege". Totodată, "se înfrânge însăși rațiunea legii contenciosului administrativ privind realizarea efectivă a protecției cetățeanului față de actele nelegale ale autorităților, golindu-se de conținut principiul constituțional privind liberul acces la justiție pentru apărarea unui drept, precum și dreptul la un proces echitabil și într-un timp rezonabil". Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins: "Încheierea sau, după caz, sentința prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare". Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 și 21. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, autorul acesteia se referă la textele constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: Critica de neconstituționalitate constă, în esență, în susținerea că "recunoașterea în favoarea autorității administrative a dreptului la recurs împotriva sentinței prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge egalitatea de tratament a persoanelor" și principiul constituțional privind accesul liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Curtea observă că, potrivit art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente", iar instanța are obligația de a soluționa cererea de urgență, cu citarea părților. Suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate. Așa fiind, nu poate fi reținută critica privind încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, deoarece părțile beneficiază de toate garanțiile unui proces echitabil, inclusiv în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare a actelor administrative și a recursului împotriva soluției de suspendare a acestor acte. Curtea constată că textul de lege criticat, potrivit căruia legiuitorul a recunoscut autorității administrative emitente dreptul de a declara recurs în 5 zile de la pronunțare împotriva încheierii sau sentinței judecătorești prin care s-a dispus suspendarea actelor administrative, nu aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât acestea consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu egalitatea între cetățeni și autoritățile publice. Totodată, textul de lege criticat este în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, și cu cele ale art. 129 din Legea fundamentală, în conformitate cu care împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Societatea Comercială "Minibus" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 5.393/2005 al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu