DECIZIE nr. 316/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și 206 din Codul penal, excepție ridicată de Marius Nicola în nume propriu și ca reprezentant al A.N.I.C.A.D.O. în Dosarul nr. 5.879/P/2005 al Judecătoriei Craiova. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.879/P/2005, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 205 și 206 din Codul penal, excepție ridicată de Marius Nicola în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 30 din Constituție, potrivit cărora delictele se sancționează potrivit legii, fiind inadmisibilă îngrădirea libertății de exprimare a gândurilor și opiniilor. De asemenea, potrivit noului Cod penal, care urmează să între în vigoare în luna septembrie 2006, legiuitorul organic, din rațiuni de politică penală referitoare la absența pericolului social, a dezincriminat atât insulta, cât și calomnia. Prin urmare, ar trebui ca cele două fapte antisociale să urmeze în prezent un regim sancționator reglementat de Codul civil, deoarece nu există nici un fel de rațiuni care să justifice menținerea unei reglementări diferite față de cea care îi urmează. Judecătoria Craiova opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, prin intermediul art. 205 și 206 din Codul penal, legiuitorul ocrotește una dintre valorile sociale importante, și anume demnitatea persoanei. Libertatea de exprimare este garantată de Constituție sub condiția îndeplinirii formalităților stabilite la alin. (6) al art. 30, limitări care sunt în concordanță și cu dispozițiile art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece infracțiunile de insultă și calomnie nu încalcă libertatea de exprimare, întrucât aceasta impune respectarea cerinței de a nu prejudicia onoarea, demnitatea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. De altfel, potrivit art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, exercitarea libertății de exprimare poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni ce constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru protecția reputației sau a drepturilor altora. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 205 și 206 din Codul penal, cu următorul conținut: - Art. 205 - Insulta: "Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește cu amendă. Aceeași pedeapsă se aplică și în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală."; - Art. 206 - Calomnia: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu amendă de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 30 alin. (1) privind inviolabilitatea libertății de exprimare, precum și ale art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Libertatea de exprimare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 205 și 206 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 346 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 4 august 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea. De asemenea, Curtea constată că nu se poate pronunța asupra constituționalității unor dispoziții legale în vigoare prin raportare la o viitoare reglementare în materie, deoarece, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul constituționalității dispozițiilor care încalcă prevederile sau principiile Constituției, fără a putea modifica sau completa dispozițiile supuse controlului. Posibilitatea dezincriminării anumitor fapte penale este atributul exclusiv al Parlamentului, Curtea Constituțională neputându-se transforma într-un legiuitor pozitiv. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și 206 din Codul penal, excepție ridicată de Marius Nicola în nume propriu și ca reprezentant al A.N.I.C.A.D.O. în Dosarul nr. 5.879/P/2005 al Judecătoriei Craiova. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru