DECIZIE nr. 99/2024

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Darius Bogdan Vâlcov în Dosarul nr. 43.049/3/2015 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 201D/2020.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a comunicat la dosar cerere de soluționare în lipsă a acesteia.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarele nr. 393D/2020 și nr. 775D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Ionel Arsene în Dosarul nr. 431/103/2018/a2 al Tribunalului Bacău - Secția penală, respectiv de Ana Alina Geogean în Dosarul nr. 14.323/197/2019/a1 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

4. La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 775D/2020 a comunicat cerere de soluționare în lipsă a acesteia.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarelor nr. 393D/2020 și nr. 775D/2020 la Dosarul nr. 201D/2020, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea pe fond a celor trei cauze în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. De asemenea, reține că excepția de neconstituționalitate se fundamentează pe contrarietatea dintre dispozițiile criticate și norme ce aparțin altor legi din domeniul justiției. Apreciază că norma criticată este derogatorie de la dreptul comun și, totodată, invocă Deciziile Curții Constituționale nr. 33 din 23 ianuarie 2018 și nr. 390 din 8 iunie 2021, subliniind că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere privind procedura de selectare și numire a procurorilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 43.049/3/2015, Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Darius Bogdan Vâlcov în cauza penală în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență.

8. Prin Încheierea din 3 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 431/103/2018/a2, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Ionel Arsene în cauza penală în care acesta a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență.

9. Prin Decizia penală nr. 2/R din 11 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.323/197/2019/a1, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Ana Alina Geogean în procedura de cameră preliminară, în care au fost invocate și respinse cererile și excepțiile formulate de inculpată, autoare a excepției de neconstituționalitate, unele dintre ele vizând lipsa de mandat legal pe care l-a primit procurorul de caz din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că soluția legislativă prevăzută la art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 este neconstituțională, fiind contrară dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu prevede printre condițiile de numire a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și pe cea a specializării, contrar legii, respectiv contrar art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție. Din această perspectivă, sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (2) și ale art. 131 alin. (2) și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

11. Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că din dispozițiile legale criticate rezultă că legiuitorul a prevăzut specializarea în combaterea infracțiunilor de corupție a Direcției Naționale Anticorupție, și nu a procurorilor din cadrul acesteia. Totodată, invocă jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text de lege cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele ( Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005). În consecință, pentru argumentele prezentate, apreciază că dispozițiile art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 nu contravin prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 11 alin. (1) și (2), ale art. 20 alin. (1) și (2), ale art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Tribunalul Bacău - Secția penală face precizarea că nu îmbrățișează punctul de vedere expus de inculpat, autor al excepției de neconstituționalitate. În acest sens, reține că articolul invocat ca fiind neconstituțional nu împiedică specializarea procurorilor. Acest lucru se realizează ulterior prin diferite programe de pregătire profesională. Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor criticate raportat la art. 16 din Constituție, apreciază că nu are legătură „egalitatea în drepturi“ cu „lipsa pregătirii, specializării procurorilor“ pentru a putea cerceta cauze privind infracțiunile de corupție.

13. Curtea de Apel Brașov - Secția penală reține că, în esență, autoarea excepției critică soluția legislativă care nu prevede criteriile de specializare a procurorilor cu ocazia accederii lor în structura specializată de parchet, în ciuda consacrării distincte a condiției specializării ca cerință legală pentru procurorii ce se constituie în această structură, susținând că astfel nu se respectă convențiile în materie la care țara noastră este parte și nici dispozițiile constituționale invocate. Instanța de judecată apreciază că un astfel de viciu ar putea constitui o omisiune sau o imprecizie legislativă, dar nu consideră că o astfel de omisiune contravine Constituției, atâta vreme cât delegarea procurorului s-a realizat cu respectarea legii în vigoare la acel moment, acesta funcționând, după delegare, într-o instituție specializată.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

15. Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul Curții Constituționale nr. 201D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. Raportat la motivarea autorului excepției, arată că, potrivit jurisprudenței constante a instanței constituționale, în cazurile în care se invocă neconstituționalitatea unor texte de lege determinată de o pretinsă omisiune legislativă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în considerarea art. 61 din Constituție, care stabilește că modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale Parlamentului. Or, examinând motivarea excepției, Guvernul observă că sunt criticate normele juridice cuprinse la art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 nu pentru ceea ce reglementează, ci pentru ceea ce lipsește din cuprinsul acestora. În subsidiar, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că înființarea unor structuri de parchet specializate pe domenii de competență materială sau personală, cu competențe proprii de investigare, constituie expresia opțiunii legiuitorului, care, în funcție de necesitatea prevenirii și combaterii anumitor fenomene infracționale, decide cu privire la oportunitatea reglementării acestora. Faptul că dispozițiile legale în vigoare valorizează expressis verbis drept element pentru numirea procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție pregătirea profesională a acestora, nu doar rezultatele profesionale în combaterea infracțiunilor de corupție, nu a exclus și nici în prezent nu exclude prezența specializării în domeniul infracțiunilor de corupție a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Arată că, din jurisprudența constantă a Curții Constituționale, rezultă clar jaloanele în ceea ce privește posibilitatea constituirii de structuri specializate de parchet, aceasta reprezentând o opțiune ce aparține exclusiv legiuitorului ca oportunitate, nefiind impuse constrângeri constituționale în această materie. Oricare altă interpretare ar determina imposibilitatea perpetuă de constituire a oricărei structuri specializate de parchet în care să funcționeze procurori care să nu fi fost deja specializați pe aceeași competență. Din perspectiva respectării principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, consideră că prevederile criticate au un înțeles clar, neechivoc și previzibil, semnificația termenilor utilizați în conținutul normativ al textului de lege criticat poate fi în mod rezonabil percepută și înțeleasă de destinatarii normei, astfel că nu se poate reține că acestea nu oferă nivelul de claritate și previzibilitate necesar eliminării riscului aplicării lor discreționare. Arată, de asemenea, că atât judecătorii, cât și procurorii beneficiază de formare profesională corespunzătoare, cu caracter teoretic și practic, atât în etapa anterioară numirii în funcție, cât și pe parcursul întregii cariere profesionale, formarea profesională orientată spre dezvoltarea de tehnici profesionale fiind o obligație a judecătorilor și procurorilor. În aceste condiții, apreciază că stabilirea de către legiuitor, ca o condiție avută în vedere la numirea procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, a pregătirii profesionale a acestora în ansamblu, iar nu doar a unei pregătiri specializate preexistente în domeniul combaterii infracțiunilor de corupție are ca scop lărgirea bazei de selecție în vederea numirii în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și constituie o opțiune a acestuia, care nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituționale invocate. În ceea ce privește critica adusă dispozițiilor legale în raport cu art. 131 alin. (2) din Constituție arată că normele criticate, care stabilesc condițiile de acces și modalitatea de încadrare a procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nu numai că nu vin în contradicție cu prevederile constituționale menționate, ci, dimpotrivă, dau expresie acestora.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

(1) Direcția Națională Anticorupție se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, la propunerea Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în urma concursului organizat în acest sens, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții, aprobat potrivit legii.

(2) Pentru a fi numiți în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, procurorii trebuie să nu fi fost sancționați disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, cel puțin 10 ani vechime în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop.

(3) Concursul prevăzut la alin. (2) constă în:

a) un interviu transmis în direct, susținut în fața Secției de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii; b) o probă având ca obiect evaluarea a minimum 5 rechizitorii alese aleatoriu, precum și a altor acte întocmite de candidați și considerate relevante de aceștia, din ultimii 5 ani de activitate.

(4) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și altor calități specifice.

(5) La evaluarea candidaților, vor fi avute în vedere și activitatea desfășurată de procurori, cunoașterea unei limbi străine și cunoștințele de operare pe calculator. [

]

19. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, a fost abrogată prin art. 168 alin. (5) din titlul IX al Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Curtea are însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

20. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin atât prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept, respectiv principiul legalității și calitatea legii, ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 131 alin. (2) potrivit căruia Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii, cât și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, analizând critici identice cu cele invocate în prezenta cauză, a pronunțat Decizia nr. 650 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 30 aprilie 2024, în care, la paragrafele 13-15, a reținut că, prin modul cum sunt formulate motivele de neconstituționalitate, autorul solicită, în realitate, modificarea normelor criticate, în sensul de a se reglementa, printre condițiile de numire a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, și condiția „specializării“ acestora. În aceste condiții, Curtea a constatat că o asemenea solicitare nu intră în competența sa de soluționare, întrucât, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța de control constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, și, prin urmare, nu are competența de a cenzura o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat și nici de a face propuneri de lege ferenda.

22. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa faptul că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13, Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, paragraful 15, Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, și Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragraful 12). Modificarea conținutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Curtea Constituțională, potrivit competenței sale înscrise în art. 146 din Constituție și în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituțională nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica dispozițiile art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în sensul de a stabili printre condițiile de numire a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și condiția specializării.

23. Totodată, prin aceeași decizie, Curtea a constatat că susținerea privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, prin raportare la condiția specializării, reglementată de prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 (în conformitate cu care „Direcția Națională Anticorupție are sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției“), nu poate fi primită. Controlul realizat de Curtea Constituțională este unul de constituționalitate, prin raportare la dispoziții și principii ale Constituției. Relevanța constituțională a unor norme legale în interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (5), în cadrul controlului de constituționalitate a legilor și a ordonanțelor Guvernului (atât a priori, cât și a posteriori), respectiv a normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a fost stabilită în jurisprudența Curții Constituționale pornind de la semnificația pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului o dă noțiunii de „lege“, noțiune care este cuprinsă în art. 1 alin. (5) din Constituție. Curtea Constituțională a statuat că din această jurisprudență se desprinde concluzia potrivit căreia, pentru relevanța constituțională a principiului legalității, esențial este ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerințele clarității, preciziei, previzibilității și ale accesibilității normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăți sau principii de rang constituțional ( Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018). În această lumină și cu această circumstanțiere trebuie abordată interpretarea principiului legalității în cadrul atribuțiilor Curții Constituționale de control al constituționalității legilor înainte de promulgare și, respectiv, a legilor și a ordonanțelor Guvernului după intrarea în vigoare, iar nu ca o verificare a compatibilității legilor sau a ordonanțelor Guvernului între ele. Acceptarea tezei contrare, în sensul că, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor și a ordonanțelor Guvernului, orice altă lege sau orice alte dispoziții cuprinse în aceeași lege sau ordonanță a Guvernului pot deveni, prin simpla invocare a art. 1 alin. (5) din Constituție, norme de referință pentru acest control, denaturează sensul dispozițiilor constituționale care configurează competența instanței de contencios constituțional (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 24 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 18 februarie 2019, paragraful 46).

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Darius Bogdan Vâlcov în Dosarul nr. 43.049/3/2015 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, de Ionel Arsene în Dosarul nr. 431/103/2018/a2 al Tribunalului Bacău - Secția penală, respectiv de Ana Alina Geogean în Dosarul nr. 14.323/197/2019/a1 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalului Bacău - Secția penală și Curții de Apel Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu