DECIZIE nr. 215/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și ale art. 72 lit. a) și ale art. 73 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Liviu Filipescu în Dosarul nr. 6.513/2005 al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 147D/2006, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 7.106/2005 al aceleiași instanțe. La apelul nominal efectuat în dosarul de mai sus se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.012D/2005 și nr. 147D/2006, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 147D/2006 la Dosarul nr. 1.012D/2005, care este primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 12 decembrie 2005 și 6 februarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 6.513/2005 și nr. 7.106/2005, Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și ale art. 72 lit. a) și ale art. 73 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Liviu Filipescu în cauze având ca obiect soluționarea recursului formulat de autorul excepției, funcționar public, împotriva unor sentințe prin care contestațiile sale împotriva unor decizii de imputare au fost respinse ca fiind prematur formulate. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, 21, 24 și 124. În argumentarea excepției se apreciază că dispozițiile legale criticate contravin "egalității în drepturi a funcționarului public față de instituția publică", iar instituirea unei proceduri speciale în favoarea acesteia constituie o inechitate, ceea ce încalcă art. 21 și 24 din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin mai multe decizii. În ceea ce privește dispozițiile art. 73 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999, instanța apreciază că acestea nu îngrădesc în nici un fel accesul la justiție al funcționarului public. Totodată, cu privire la dispozițiile legale ce urmează a fi aplicate în condițiile art. 73 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999, instanța apreciază că această chestiune nu este una de constituționalitate, ci privește o problemă de interpretare și aplicare a legii. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă art. 21 din Constituție, întrucât accesul la justiție poate fi supus unor condiționări. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, precum și ale art. 72 lit. a) și ale art. 73 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004. Curtea observă că, deși autorul excepției, în mod formal, contestă constituționalitatea întregului art. 7 din Legea nr. 554/2004, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, criticile privesc doar art. 7 alin. (1) din lege. În consecință, prin prezenta decizie Curtea se va pronunța numai asupra constituționalității dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ale art. 72 lit. a) și ale art. 73 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999, care au următorul cuprins: - Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există."; - Art. 72 lit. a) din Legea nr. 188/1999: "Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; [

]";

- Art. 73 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999: "(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. Totodată, sunt invocate în susținerea excepției și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: În esență, autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă egalitatea în drepturi a funcționarului public în raport cu instituția publică, împiedică accesul liber la justiție, dreptul la apărare și nu asigură o justiție unică, imparțială și egală pentru toți. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 lit. a) din Legea nr. 188/1999, Curtea reține că textul în cauză se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestuia, fără excepții sau discriminări, neîngrădind accesul liber la justiție sau dreptul la apărare al acestora. Curtea constată că art. 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu numai că nu îngrădește accesul liber la justiție, ci, în mod expres, prevede dreptul persoanei de a se adresa justiției, în speță instanțelor de contencios administrativ, împotriva ordinului sau dispoziției de imputare. Totodată, Curtea reține că nu există vreo încălcare a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului de apărare atât timp cât textul criticat nu exclude controlul judiciar și nu cuprinde măsuri de natură a înlătura garanțiile privitoare la desfășurarea procesului. De asemenea, textul în cauză se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevăzută de normă, fără excepții sau discriminări. În ceea ce privește critica prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea s-a mai pronunțat. Prin Decizia nr. 252 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 23 iunie 2005, și Decizia nr. 700 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2006, respingând o excepție de neconstituționalitate identică, Curtea a reținut, în esență, că textul constituțional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor legale criticate care instituie obligația persoanei vătămate de a se adresa organului administrativ emitent, pe calea recursului grațios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic, mai înainte de sesizarea instanței de judecată cu cererea de anulare a actului considerat ilegal. De asemenea, Curtea a mai statuat că nici o dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic. Neexistând elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Curtea constată că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestuia, fără excepții sau discriminări. Totodată, Curtea reține că textul constituțional al art. 16 nu are în vedere egalitatea în drepturi a funcționarului în raport cu instituția publică, astfel cum susține autorul excepției, ci a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. În ceea ce privește interpretarea și aplicarea art. 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în sensul că acest text se referă doar la instanța competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei de imputare sau că se referă și la procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea observă că aceasta nu este o problemă de constituționalitate de competența sa, ci privește exclusiv interpretarea și aplicarea legii de către instanța judecătorească învestită cu soluționarea cauzei. Curtea Constituțională, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu și cu privire la aplicarea sau neaplicarea unui text de lege la o speță aflată pe rolul instanței de judecată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și ale art. 72 lit. a) și ale art. 73 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Liviu Filipescu în dosarele nr. 6.513/2005 și nr. 7.106/2005 ale Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Karoly _________