DECIZIE nr. 24/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Florentina Baltă - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) și (2), art. 8, 10 și 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească - Asirom" - S.A. sucursala Mehedinți în Dosarul nr. 4.167/2005 al Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că prevederile legale criticate nu permit o examinare profundă a cauzei, ceea ce este de natură a încălca art. 21 și 24 din Constituție. Totodată, se susține că sunt încălcate și prevederile art. 16 din Constituție, întrucât debitorii sunt defavorizați, în mod evident, în raport cu creditorii. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.167/2005, Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), ale art. 3 alin. (2), ale art. 6 alin. (1) și (2) și ale art. 8, 10 și 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească - Asirom" - S.A. sucursala Mehedinți într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare formulate de autorul excepției împotriva unei hotărâri prin care a fost admisă o cerere privind emiterea unei somații de plată. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 24 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 alin. (1), ale art. 44 alin. (1), ale art. 129 și ale art. 135 alin. (1) și (6). În acest sens, se arată că Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 nu permite o examinare profundă a pretențiilor care fac obiectul judecății și îi favorizează pe creditori, ale căror cereri se soluționează doar pe baza înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor, care sunt limitați în dreptul lor de a se apăra. Totodată, se arată că limitarea posibilităților debitorului de a se apăra cu toate mijloacele de probă admise de lege în cazul unui litigiu nu poate fi justificată prin caracterul special al procedurii. Se apreciază că procedura somației de plată aduce limitări dreptului debitorului de a exercita căile de atac permise de dreptul comun, deși nu se regăsește în vreuna dintre situațiile limitativ enunțate de art. 53 din Constituție, ceea ce este de natură a îngrădi liberul acces la justiție. Autorul excepției consideră că, "în special", dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate. Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esență, se apreciază că nu sunt încălcate textele constituționale invocate, întrucât prin Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 s-a instituit o procedură specială, justificată de celeritatea soluționării unor litigii, ceea ce simplifică demersul jurisdicțional al creditorilor în vederea obținerii titlului executoriu pentru realizarea creanței prin executare silită. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), ale art. 3 alin. (2), ale art. 6 alin. (1) și (2) și ale art. 8, 10 și 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Curtea observă că, prin dispozițiile art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, au fost abrogate prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, iar cele ale art. 8 alin. (5) din aceeași ordonanță au fost modificate. Totodată, Legea nr. 295/2002 a introdus art. 11^1, iar, la rândul ei, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, a modificat art. 6 alin. (1), art. 10 alin. (2) și art. 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001. Curtea reține că, deși, în mod formal, autorul excepției critică din punct de vedere al constituționalității sale întregul text al art. 1 și al art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, acesta contestă doar constituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1), respectiv ale art. 8 alin. (5) din ordonanță. Totodată, Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea excepției, critica autorului acesteia se referă și la Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu. Așadar, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, în ansamblul ei, precum și art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11^1 din aceeași ordonanță, iar textele legale criticate au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (1): "Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații."; - Art. 3 alin. (2): "La cerere se anexează contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate."; - Art. 6 alin. (1) și (2): "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată.";

- Art. 8 alin. (5): "Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."; - Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestație la executare, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

(2) Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului.";

- Art. 11^1: "(1) Ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.

(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac și ale art. 136 alin. (5) privind economia. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: În esență, autorul excepției apreciază că prevederile legale criticate încalcă principiile constituționale ale egalității în drepturi, ale accesului liber la justiție, ale dreptului la apărare, precum și textele constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, restrângerea exercițiului unor drepturi și exercitarea căilor de atac. I. Curtea reține că prevederile art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât acestea se aplică în stadiul procesual al contestației la executare, or, cauza de față se află în stadiul procesual al cererii în anulare. În consecință, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 este inadmisibilă. II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, Curtea constată că aceasta a mai format obiect al controlului de constituționalitate sub aspectele criticate și în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a statuat că Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială și accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanțelor, ceea ce a și determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicațiile și lămuririle date de părți. Cu același prilej s-a stabilit că această limitare este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, ele având condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare. În acest sens, Curtea s-a mai pronunțat și prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, și nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005. Totodată, prin Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat că mijloacele procedurale puse la îndemâna părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, fără ca una dintre părți să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată. Prin aceeași decizie Curtea a stabilit, prin prisma acestor considerente și având în vedere garanțiile procesuale de care se bucură părțile, că nu sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea reține că aceste considerente expuse mai sus pun în evidență constituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 alin. (2) și ale art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, aceste dispoziții aflându-se în legătură directă cu critica generală pe care o face autorul excepției. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, în sensul că nu se prevede calea de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare, Curtea s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, prilej cu care a constatat constituționalitatea textului în cauză, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție, potrivit cărora căile de atac se exercită "în condițiile legii". Cu privire la constituționalitatea art. 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, în raport cu aspectele criticate, Curtea s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, reținând în esență că, în măsura în care a rămas irevocabilă, ordonanța cu somația de plată, emisă de judecător, are autoritate de lucru judecat numai în privința obligațiilor de plată prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001. Totodată, Curtea constată că dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză, având în vedere că procedura somației de plată este soluția pentru neîndeplinirea unei obligații din partea debitorului și nu pune în discuție vreo restrângere a dreptului de proprietate privată a debitorului. Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească - Asirom" - S.A. sucursala Mehedinți în Dosarul nr. 4.167/2005 al Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ. II. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (5) și art. 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, precum și a ordonanței în ansamblul ei, excepție ridicată de același autor în același dosar. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Karoly