DECIZIE nr. 617/2005

Ioan Vida - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 și art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă și ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 314 /CM/2005 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă și, ca fiind inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Codul de procedură civilă și a art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003, pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 13 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 314/CM/2005, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă și ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Excepția a fost ridicată de Marin Frunză cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Galați într-un dosar având ca obiect o contestație în anulare. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate "sunt neconstituționale, discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchiziționale, deoarece conferă competență de soluționare a recursului unei instanțe locale inferioare în grad Înaltei Curți de Casație și Justiție", fiind astfel încălcate "dreptul la apărare, dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil, principiul universalității, principiul statului de drept, dreptul la un recurs efectiv la o instanță națională". Invocă în acest sens dispozițiile art. 1, 11, 15, 20, 21, 24, 124 și 126 din Constituție, ale art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate privitoare la art. 3, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă și la Legea nr. 195/2004 nu este întemeiată, iar cu privire la art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 arată că acesta a fost abrogat. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 și ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum și ale Legii nr. 195/2004 este neîntemeiată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 92/1992, arată ca aceasta este inadmisibilă. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 și art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum și ale Legii nr. 195/2004 sunt constituționale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992, arată că aceasta este inadmisibilă. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 3 și art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, și art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997. În susținerea neconstituționalității acestor prevederi, autorul excepției invocă încălcarea art. 1 referitor la statul român, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind principiul universalității, art. 16 referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 20 relativ la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 privind instanțele judecătorești. De asemenea, consideră că se încalcă și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării și art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1, 2 și 7 privind egalitatea în drepturi, ale art. 6 referitoare la dreptul fiecărui om de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 8 privind dreptul de a sesiza instanțele judecătorești, ale art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial, ale art. 11 referitoare la prezumția de nevinovăție și ale art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: I. - Art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă a fost abrogat expres prin art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005; - Art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, a fost abrogat expres prin art. 133 alin. (1) lit. b), titlul IX din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. În consecință, cu privire la aceste texte, Curtea reține că sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora controlul de constituționalitate exercitat de Curte nu poate avea ca obiect decât legi sau ordonanțe ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, la momentul exercitării acestuia, în caz contrar excepția fiind inadmisibilă. Având în vedere că, în cauză, abrogarea art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă a intervenit după sesizarea Curții Constituționale, excepția urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. II. Obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate îl constituie recursul împotriva unei decizii a Tribunalului Galați într-un dosar privind o contestație în anulare, recurs a cărui soluționare, la momentul declarării, era de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. I pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă. În urma aprobării, cu modificări și completări, a acestui act normativ prin Legea nr. 195/2004 recursurile au fost trimise pe cale administrativă instanței devenite competentă să le soluționeze, respectiv Curții de Apel Galați - Secția civilă, în conformitate cu dispozițiile art. II alin. (1) și (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004. Ulterior, având în vedere înființarea secțiilor specializate în cadrul Curții de Apel Galați, instanța a invocat excepția necompetenței Secției civile și a dispus scoaterea de pe rolul acesteia a cauzei și trecerea ei pe rolul Secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Curții de Apel Galați. Așa fiind, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că prevederile art. 3 pct. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, respectiv cu soluționarea recursului împotriva deciziei Tribunalului Galați. Or, potrivit dispozițiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate, contrară prevederilor alin. (1) al aceluiași articol, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. III. Deși Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 195/2004, în integralitatea ei, din motivarea excepției de neconstituționalitate se observă că în fapt critica autorului acesteia vizează doar dispozițiile art. II din această lege. Așadar, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate cu privire la art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă și la art. II din Legea nr. 195/2004, texte a căror redactare este următoarea: - Art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă: "Curțile de apel judecă: [

]; 3. ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;" - Art. II din Legea nr. 195/2004: "(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță.

(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curților de apel.

(3) Recursurile prevăzute la alin. (1) și (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol și se trimit, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților."

Cu privire la constituționalitatea acestor prevederi, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 333 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 23 august 2005, respingând excepția ca neîntemeiată. În această decizie, Curtea a reținut că modificarea reglementării în materie a fost realizată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, fiind impusă de o serie de rațiuni majore, printre care o mai bună administrare a justiției, o deplină realizare a accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă și a dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 314/CM/2005 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. 3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă și ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu