DECIZIE nr. 1111/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Li Xin Xi în Dosarul nr. 33.981/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde personal autoarea excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției, care depune note scrise prin care solicită admiterea acesteia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 3 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 33.981/2/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Li Xin Xi într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect acordarea regimului tolerării șederii pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la încetarea motivelor care o împiedică să se întoarcă în China. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 sunt lipsite de precizie și claritate, întrucât nu menționează explicit că protejarea vieții de familie poate constitui motiv de acordare a regimului tolerării și, în același timp, permit Autorității pentru străini să aprecieze în mod arbitrar cui și pe ce criterii să acorde regimul tolerării. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că aspectele invocate în motivarea excepției țin de interpretarea și aplicarea legii și pot fi soluționate numai de instanța de judecată, iar nu de Curtea Constituțională. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituționale, referindu-se, în acest sens, la cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 225 din 7 martie 2006. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autoarea excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. După actualizarea denumirilor ca urmare a aplicării art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, textele de lege criticate au următorul conținut: - Art. 98 alin. (1) și (2) Acordarea tolerării: "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiului Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Constituție și celor ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la viață familială și privată. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, respingând excepția ca neîntemeiată. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 225 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 4 aprilie 2006, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate nu impietează exercitarea dreptului persoanei la respectarea vieții private și de familie, ele reglementând condițiile de acordare a tolerării rămânerii străinilor pe teritoriul României. Cu același prilej, Curtea Constituțională a reținut că, "atât din prevederile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și din jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă faptul că, în cadrul politicii de control al migrației, statele semnatare ale convenției dispun de o marjă largă de apreciere a măsurilor reglementate în legislația națională, menite, pe de o parte, să apere dreptul la viață privată și de familie al persoanei, dar care, pe de altă parte, să protejeze totodată interesul general privind ordinea publică, securitatea națională, sănătatea și morala sau drepturile și libertățile altora (Cauza Radovanovic împotriva Austriei, 2004 sau Sisoieva și alții împotriva Letoniei, 2005)". Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a observat că este firesc ca legiuitorul să fi indicat doar elementele generice pentru identificarea acelor motive obiective ce pot justifica tolerarea rămânerii pe teritoriul României și să nu fi exemplificat situații concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate și epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calității legii în cadrul procesului de legiferare, instanța de contencios constituțional a reținut că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat, în jurisprudența sa, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării (cauza Reckvenyi contra Ungariei, 1999). Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Li Xin Xi în Dosarul nr. 33.981/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu