DECIZIE nr. 1059/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Virgil Viorel Andreieș și Dan Lupașcu în Dosarul nr. 10.584/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 13 noiembrie 2007 și apoi pentru data de 14 noiembrie 2007. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 26 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10.584/3/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Excepția a fost ridicată de Virgil Viorel Andreieș și Dan Lupașcu într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi bănești. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât consacră o discriminare între membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu activitate permanentă și cei fără activitate permanentă, în sensul că prima categorie este remunerată cu o indemnizație brută lunară egală cu cea a unui președinte de secție al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care se adaugă o indemnizație de membru egală cu 25% din indemnizația brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar membrii fără activitate permanentă beneficiază, pe lângă indemnizația brută lunară corespunzătoare funcției avute în cadrul instanței sau parchetului, de o indemnizație de membru egală cu 50% din indemnizația brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, arată că textul atacat contravine și principiului neretroactivității legilor, deoarece se aplică și membrilor Consiliului Superior al Magistraturii în funcție, ceea ce conduce la micșorarea indemnizației acordate la începutul mandatului. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată deoarece stabilirea indemnizației membrilor Consiliului Superior al Magistraturii în funcție de activitatea permanentă sau nepermanentă constituie o încălcare a principiului egalității, prevăzut de art. 16 din Constituție. De asemenea, dispozițiile criticate pot forța opțiunea pentru activitatea permanentă, ceea ce îngrădește libertatea de alegere a profesiei și a locului de muncă, prevăzută de art. 41 din Constituție. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă deoarece tinde la modificarea și completarea textului de lege criticat. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată deoarece prevederile criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin art. VI pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, textul art. 10 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 a fost modificat, având în prezent următorul conținut: "Membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii fără activitate permanentă beneficiază, pe lângă indemnizația brută lunară corespunzătoare funcției avute în cadrul instanței sau parchetului, și de o indemnizație de membru egală cu 55% din indemnizația brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casație și Justiție." Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 41 referitoare la dreptul la muncă. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit textului de lege criticat, în forma actuală, membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii fără activitate permanentă beneficiază, pe lângă indemnizația brută lunară corespunzătoare funcției avute în cadrul instanței sau parchetului, și de o indemnizație de membru egală cu 55% din indemnizația brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, membrii Consiliului Superior al Magistraturii care desfășoară activitate permanentă - cu excepția președintelui și a vicepreședintelui - primesc o indemnizație brută lunară egală cu cea a unui președinte de secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care se adaugă o indemnizație de membru egală cu 25% din indemnizația brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casație și Justiție. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate, raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, Curtea constată că aceasta este întemeiată, în măsura în care dispozițiile criticate instituie discriminări privind salarizarea între membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii. În acest sens, Curtea reține că, potrivit Constituției și Legii nr. 317/2004, dintre cei 19 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, 14 sunt membri aleși în adunările generale ale magistraților. Astfel, diferențierea în ceea ce privește salarizarea în cadrul acestei categorii - și anume, membri aleși - în funcție de activitatea permanentă sau nepermanentă pe care aceștia o desfășoară în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este de natură să încalce principiul egalității în fața legii, consacrat constituțional prin art. 16 alin. (1). Așadar, Curtea constată că dispozițiile art. 10 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 sunt neconstituționale întrucât instituie un tratament juridic diferit - salarizarea - unor persoane care se află în aceeași situație juridică - membri aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii -, fără a avea o justificare obiectivă și rațională. Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității și ale art. 41 privind dreptul la muncă, Curtea constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate deoarece, pe de-o parte, dispozițiile criticate privind salarizarea membrilor fără activitate permanentă ai Consiliului Superior al Magistraturii se aplică numai situațiilor juridice ivite după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, iar, pe de altă parte, dispozițiile criticate nu îngrădesc alegerea profesiei, a meseriei sau a locului de muncă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Virgil Viorel Andreieș și Dan Lupașcu în Dosarul nr. 10.584/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 10 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sunt neconstituționale, în măsura în care instituie discriminări, în ceea ce privește salarizarea, între membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu activitate permanentă și membrii Consiliului Superior al Magistraturii fără activitate permanentă. Definitivă și general obligatorie. Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean