DECIZIE nr. 1105/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Marilena Mincă - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Ion Vulpe în Dosarul nr. 423/95/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția penală. La apelul nominal răspunde Societatea Națională a Lignitului Oltenia, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Societății Naționale a Lignitului Oltenia solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate în motivarea acesteia. Depune în acest sens concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 21 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 423/95/2006, Tribunalul Sibiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Ion Vulpe. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 contravin prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituție, întrucât se "încalcă principiul controlului ierarhic, deoarece textul legal nu prevede nicio diferență sub aspectul competenței materiale, cât și a celei personale între structura centrală a Direcției Naționale Anticorupție și serviciile sale teritoriale". Tribunalul Sibiu - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, făcând referire la considerentele care au fundamentat Decizia Curții Constituționale nr. 133 din 3 martie 2005, pe care le consideră valabile și în prezenta cauză, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 sunt constituționale. În acest sens, arată că "actul normativ criticat nu conține dispoziții de natură să împiedice părțile să conteste actele și măsurile efectuate de procurorii Direcției Naționale Anticorupție". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: - Art. 13: "(1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:

a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primuluiministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-vice guvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 8^1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

(2) Procurorii specializați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) și (1^2)."

Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 132 alin. (1) din Constituție privind Statutul procurorilor. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Faptul că procurorii își desfășoară activitatea în conformitate cu principiul controlului ierarhic nu este de natură să ducă la concluzia că dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 sunt neconstituționale în ipoteza invocată de autorul excepției, și anume, atunci când instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriul emis de Direcția Națională Anticorupție - structura centrală, deși infracțiunea s-a produs în raza de competență teritorială a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Craiova. Astfel, controlul ierarhic poate fi exercitat în continuare de procurorul superior celui care a efectuat urmărirea penală, în acest sens fiind și dispozițiile art. 22^2 alin. (1) și (2) din actul normativ criticat, potrivit cărora: "(1) Rechizitoriile întocmite de procurorii din cadrul serviciilor teritoriale ale Direcției Naționale Anticorupție sunt verificate de procurorii-șefi ai acestor servicii, cele întocmite de către procurorii-șefi ai serviciilor teritoriale, precum și cele întocmite de procurorii din cadrul structurii centrale a Direcției Naționale Anticorupție sunt verificate de procurorii-șefi ai secțiilor. Când rechizitoriile sunt întocmite de procurorii-șefi ai secțiilor Direcției Naționale Anticorupție, verificarea se face de către procurorul-șef al acestei direcții.

(2) Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de procurorii ierarhici prevăzuți în alin. (1)".

În plus, dispozițiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător și în cauzele de competența Direcției Naționale Anticorupție. Asupra constituționalității dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 169 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007, și Decizia nr. 618 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 29 august 2007, însă prin raportare la alte texte din Legea fundamentală și sub aspectul altor critici de neconstituționalitate. Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Ion Vulpe în Dosarul nr. 423/95/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Florentina Geangu __________