DECIZIE nr. 739/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Udrea și Ioana Dumitrașcu în Dosarul nr. 940/114/955/2007 al Tribunalului Buzău - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 706 D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Cristea Drăgușin în Dosarul nr. 463/114/2007 al Tribunalului Buzău - Secția civilă. La apelul nominal se prezintă autorul excepției și partea Nicolae Vâlcu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.036 D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Florica Șerbescu în Dosarul nr. 13.187/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere obiectul identic al excepțiilor ridicate. Părțile prezente nu se opun conexării. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 706 D/2007 și nr. 1.036 D/2007 la Dosarul nr. 705 D/2007, care este primul înregistrat. Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond. Cristea Drăgușin solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, depunând în acest sens concluzii scrise însoțite de un set de acte. Nicolae Vâlcu solicită respingerea excepției și depune note scrise în acest sens. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenței Curții în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 23 martie 2007 și 13 iunie 2007 pronunțate în dosarele nr. 940/114/955/2007, nr. 463/114/2007 și nr. 13.187/99/2006 ale Tribunalului Buzău - Secția civilă și Curții de Apel Iași - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ana Udrea, Ioana Dumitrașcu, Cristea Drăgușin și Florica Șerbescu în cauze având ca obiect recursuri împotriva unor sentințe, calificate inițial de autori drept apeluri. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispoziția legală criticată este neconstituțională, întrucât instituie o inegalitate în drepturi între justițiabili în funcție de valoarea obiectului litigiilor, astfel încât cei ale căror litigii nu depășesc valoarea de 1 miliard de lei sunt privați de calea de atac a apelului, restrângându-li-se astfel liberul acces la justiție. Pe de altă parte, prin efectul acestei reglementări, proprietatea privată este inegal apărată. Tribunalul Buzău - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să le instituie în baza art. 126 alin. (2) din Constituție. Curtea de Apel Iași - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu instituie discriminări pe criteriile stabilite de art. 4 din Constituție, iar criteriul valoric adoptat de legiuitor în reglementarea căilor de atac reflectă rațiunea legislativă privitoare la celeritatea soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală, se arată că aceste dispoziții au în vedere doar dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața instanței naționale, iar nu și posibilitatea persoanei de a accede la toate gradele de jurisdicție. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, așa cum a statuat și Curtea în jurisprudența sa. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege." Excepția de neconstituționalitate este raportată la următoarele dispoziții cuprinse în Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal prin lege a proprietății private, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum și la prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că asupra prevederilor legale criticate s-a pronunțat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 440 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 octombrie 2005. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că diferențierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii și, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituție, de natură să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii. Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Referitor la critica autorilor excepției privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, Curtea a stabilit în jurisprudența sa că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Așa fiind, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 53 și 129 din Legea fundamentală. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că, fiind vorba despre un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Cauza "Golder împotriva Regatului Unit", 1975). Pentru aceste motive nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față. În final, Curtea observă că nu sunt încălcate nici prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, întrucât atât în litigiile al căror obiect are valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv, cât și în celelalte, dreptul proprietarilor la un proces echitabil este respectat, pentru motivele reținute anterior. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Udrea, Ioana Dumitrașcu, Cristea Drăgușin și Florica Șerbescu în dosarele nr. 940/114/955/2007 și nr. 463/114/2007 ale Tribunalului Buzău - Secția civilă și în Dosarul nr. 13.187/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu _________