DECIZIE nr. 804/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orange România" - S.A. în Dosarul nr. 34/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială "ROMTELECOM" - S.A., doamna avocat Cătălina Dicu, apărător ales cu delegație la dosar, iar pentru partea Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației răspunde doamna Cătălina Maria Mihăilescu, șef al Serviciului contencios, executări și acte interne. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentanților părților prezente. Aceștia solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 34/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orange România" - S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a executării unei decizii emise de președintele Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, formulată de Societatea Comercială "ROMTELECOM" - S.A. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, prin posibilitatea pe care o oferă instanței de judecată ca "la simpla cerere a unei persoane care se pretinde vătămată și fără a avea loc o judecată asupra fondului pretențiilor" să suspende executarea unui act administrativ, textele de lege criticate nesocotesc libertatea persoanei în beneficiul căreia a fost emis acel act administrativ de a-și desfășura activitatea economică în condiții de liberă inițiativă. Se mai arată că se încalcă și dreptul la un proces echitabil prin aceea că nu se impun niciun fel de condiții de admisibilitate a cererii de lipsire temporară a actului administrativ de efectele sale și se dă instanței posibilitatea "să ia măsuri susceptibile de a fi puse în aplicare cu ajutorul forței coercitive a statului, fără a-i permite, în același timp, să analizeze pretențiile sau apărările pe fond, precum și să administreze probele adecvate cauzei". Se mai precizează că este răsturnată sarcina probei, întrucât beneficiarul actului este nevoit să dovedească legalitatea lui, petentul "nefăcând altceva decât să afirme că actul administrativ este susceptibil de a cauza pretinse prejudicii". Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Precizează că dispozițiile criticate instituie o garanție pentru persoana vătămată, prin evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar prin stabilirea condițiilor de admisibilitate, previne și limitează eventualele abuzuri în valorificarea dreptului de a cere suspendarea executării actului. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, iar soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ pe cale separată este justificată de urgența și caracterul provizoriu al măsurii de suspendare a executării actului contestat, cerințe pe care le apreciază instanța în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificărilor și completărilor intervenite prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, prevederile criticate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au, în prezent, următoarea redactare: - Art. 14: "Suspendarea executării actului

(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.";

- Art. 15: "Solicitarea suspendării prin acțiunea principală

(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.

(4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitor la economia României și la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. În plus, autorul excepției invocă și încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că prin Legea nr. 262/2007 nu s-a modificat soluția legislativă de principiu a prevederilor din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în redactarea criticată, și anume cele referitoare la suspendarea executării actului administrativ unilateral pe cale separată sau prin acțiune principală. Legea nr. 262/2007 nu a făcut altceva decât să clarifice și să detalieze condițiile procedurale corespunzătoare. Curtea constată, de asemenea, că, de altfel, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-a mai pronunțat într-o cauză în care erau formulate aceleași critici de neconstituționalitate și prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 939 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, iar soluția pronunțată și argumentele pe care aceasta s-a întemeiat își mențin valabilitatea și în cauza de față. În plus, în prezentul dosar se invocă și neconstituționalitatea art. 14 din Legea nr. 554/2004, care urmează, de asemenea, a fi respinsă, pentru considerentele care au justificat și respingerea excepției referitoare la neconstituționalitatea art. 15 din lege. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orange România" - S.A. în Dosarul nr. 34/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu