DECIZIE nr. 498/2007

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Ion Tiucă - procuror Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Civilă Profesională de Avocați "Prof. Iorgovan și Asociații" în Dosarul nr. 9.972/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 20 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.972/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Civilă Profesională de Avocați "Prof. Iorgovan și Asociații" într-o cauză având ca obiect cererea de revizuire a unei sentințe civile prin care s-a respins o contestație la executare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 135. În acest sens, arată că stabilirea prin art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă a posibilității de desființare a unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care și-a produs efectele prin executare, echivalează cu eludarea obligației respectării hotărârilor judecătorești și implicit a legii, încălcându-se principiile constituționale menționate anterior. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, de la principiul obligativității hotărârilor judecătorești definitive există excepții stabilite prin lege, ca de exemplu căile extraordinare de atac în procesul civil, printre care și revizuirea. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea unor motive expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate exercita o cale de atac, precum și limitarea admisibilității ei numai la anumite hotărâri judecătorești nu îngrădește accesul liber la justiție, prevederile criticate fiind în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. Mai mult, posibilitatea exercitării revizuirii este o garanție în plus a respectării reglementărilor internaționale la care România este parte. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, condițiile de exercitare a căilor de atac sunt prevăzute de norme juridice de drept procesual, textul de lege criticat având o astfel de natură. Or, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri: 5. [

] dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere." Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privind principiile de organizare ale statului de drept și alin. (5) referitor la obligația respectării supremației Constituției și a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 135 privitor la economia României din Legea fundamentală. Examinând excepția ridicată, Curtea Constituțională reține următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, justificată de necesitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care, în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, rămâne fără temei ori al cărei temei se modifică. Totodată, textul de lege criticat reprezintă o transpunere în dreptul procesual civil a principiului de drept civil accesorium sequitur principale. Așa fiind, Curtea observă că art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă nu aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind principiile de organizare ale statului de drept și alin. (5) referitor la obligația respectării supremației Constituției și a legilor și celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivă, reprezintă o garanție a acestora. Cu privire la prevederile art. 135 din Constituție referitoare la economia României, Curtea constată că acestea nu au incidență în speță. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Civilă Profesională de Avocați "Prof. Iorgovan și Asociații" în Dosarul nr. 9.972/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu