DECIZIE nr. 489/2007

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan țălu în Dosarul nr. 9.299/117/2006 al Tribunalului Cluj - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 5 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.299/117/2006, Tribunalul Cluj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan țălu în dosarul menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat, "vizând asigurarea unei proceduri intermediare, între momentul sesizării instanței și cel al primei înfățișări, preocupată, în esență, asupra duratei măsurii arestării, ignoră în forma actuală un element primordial și de esență în judecarea asupra măsurii arestării, existența unui act de sesizare legal". În opinia sa, mai întâi instanța trebuie să verifice legalitatea actului său de sesizare și numai ulterior legalitatea și temeinicia arestării preventive. În caz contrar, inculpatul ar fi privat de un drept procesual esențial, acela ca judecata asupra stării de arest să se desfășoare în condiții de legalitate. Tribunalul Cluj - Secția penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se arată că în cadrul procedurii instituite de art. 300^1 din Codul de procedură penală instanța nu este chemată să verifice legala sa învestire cu rechizitoriul, ci exclusiv temeiurile de fapt și de drept prevăzute de art. 143 și 148 din același cod, precum și, eventual, împrejurarea dacă măsura arestării a fost luată în condiții legale. Se mai susține că instanța învestită trebuie să își verifice competența și la momentul sesizării sale, neexistând nici un impediment legal care să o împiedice să facă mai întâi aplicarea art. 300 și ulterior a art. 300^1 din Codul de procedură penală, însă această verificare vizează competența sa materială și personală, nu și regularitatea actului de sesizare. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu trimitere la motivele care fundamentează jurisprudența Curții Constituționale în materie. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 626 din 3 octombrie 2006. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 300^1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător. Încheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispozițiile art. 160^a alin. 2." Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă textele constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile criticate, referitoare la verificarea, după înregistrarea dosarului la instanță, a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, au fost instituite de legiuitor în vederea garantării libertății persoanei, dând expresie prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (4), potrivit cărora "Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal", respectiv celor ale art. 23 alin. (6), potrivit cărora "În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate". Contrar susținerilor autorului excepției, faptul că procedura stabilită de dispozițiile art. 300^1 din Codul de procedură penală este distinctă de cea referitoare la verificarea legalității actului de sesizare a instanței nu este de natură să aducă nicio atingere dispozițiilor constituționale invocate, întrucât părțile interesate au deplina libertate, în cadrul acestei proceduri, să se prevaleze de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, inclusiv sub aspectul exercitării dreptului la apărare. De altfel, textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme constituționale invocate și în prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 626 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 2 noiembrie 2006, și prin Decizia nr. 48 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reținute, că art. 300^1 din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și nici pe cele ale art. 24, privind dreptul la apărare. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a modifica jurisprudența Curții în materie, soluția și considerentele ce au stat la baza deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în această cauză. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan țălu în Dosarul nr. 9.299/117/2006 al Tribunalului Cluj - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Marieta Safta