DECIZIE nr. 406/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Ion Tiucă - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "C & T Proeuro" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.497/59/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curții că partea Administrația Financiară a Municipiului Lugoj a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 30 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.497/59/2006, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "C & T Proeuro" - S.R.L. din Lugoj în dosarul menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat are efecte retroactive, întrucât se aplică și actelor anterioare, "inclusiv cu privire la condițiile în care se poate face estimarea veniturilor și la criteriile de estimare". Se mai arată că art. 66 din Codul de procedură fiscală instituie o prezumție de nelegalitate a dobândirii unor venituri pentru care autoritatea fiscală nu este obligată să facă proba existenței acestora, cu consecința deposedării prezumtivului dobânditor de alte bunuri, licit dobândite, în contradicție cu art. 44 alin. (8) și (9) din Legea fundamentală. Totodată, se apreciază că, prin formularea sa extrem de generală, textul de lege criticat contravine și celorlalte dispoziții din Constituție invocate, întrucât "o estimare făcută pe baza unui text de lege general, evaziv, fără criterii bine stabilite, nu poate fi decât neconstituțională". Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că art. 66 din Codul de procedură fiscală nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. Arată că "diversitatea situațiilor ce pot apărea în procedura stabilirii mărimii bazei de impunere, când aceasta nu poate fi fără echivoc determinată, exclude posibilitatea instituirii unor criterii foarte precise", textul de lege criticat "oferind, totuși, unele jaloane orientative, inclusiv de cuantificare, care nu conțin aspecte de retroactivitate". "Organul fiscal, în procesul colectării creanțelor bugetare, are îndatorirea legală de a identifica orice bază de impunere și de a stabili nivelul acesteia, în conformitate cu cerințele art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, [

] identificarea nivelului oricărei baze de impunere neputând fi realizată decât în cadrul termenelor de prescripție în materie și prin raportare la datele și documentele existente." Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu conține nicio dispoziție cu caracter retroactiv, precum și faptul că instituirea unor instrumente de calcul al unor obligații fiscale încălcate este legitimă și nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 66 din Codul de procedură fiscală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, având următorul cuprins: - Art. 66: "(1) Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale.

(2) În situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal."

Autoarea excepției susține că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii, ale art. 44 alin. (8) potrivit cărora "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă" și alin. (9) potrivit cărora "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", ale art. 56 alin. (2) și (3) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și interzicerea oricăror prestații în afara celor stabilite prin lege și ale art. 139 privind impozitele, taxele și alte contribuții. Examinând excepția de neconstituționalitate așa cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în ceea ce urmează: Textul de lege criticat, care reglementează obligația organului fiscal ca, în situația în care nu poate determina mărimea bazei de impunere, să procedeze la estimarea acesteia, nu conține nicio dispoziție cu caracter retroactiv. Faptul că estimarea se realizează cu luarea în considerare a tuturor datelor și documentelor care prezintă relevanță nu poate fi interpretat ca o aplicare retroactivă a textului de lege. Scopul examinării acestor date și documente îl constituie identificarea de către organul fiscal a acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale a contribuabilului, în vederea stabilirii impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. Ca urmare, chiar dacă, în practică, dispozițiile legale criticate pot viza acte și fapte din trecut, luate în considerare de organul fiscal cu prilejul realizării estimării, efectele lor se produc în viitor, de la data intrării în vigoare a textului de lege, care reglementează pentru perioada ulterioară intrării sale în vigoare, în deplină concordanță cu prevederile art. 15 din Legea fundamentală. Autoarea excepției mai critică art. 66 din Codul de procedură fiscală și pentru modul de redactare, apreciat ca fiind prea general și, prin urmare, imprecis, ceea ce, în opinia sa, este de natură să instituie o prezumție de nelegalitate a dobândirii averii, cu consecința confiscării bunurilor licit dobândite, în contradicție cu prevederile art. 44 alin. (8) și (9) din Legea fundamentală. Aceste critici nu pot fi reținute, deoarece textul de lege ce face obiectul excepției conține o serie de elemente pe baza cărora organul fiscal poate proceda la stabilirea corespunzătoare a bazei de impunere, diversitatea situațiilor ce pot apărea în cadrul acestei proceduri excluzând posibilitatea instituirii unor criterii foarte precise și stabile. În virtutea dreptului său de apreciere, precum și a rolului activ, consacrate de art. 7 și 8 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului, să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. Estimarea bazei de impunere realizându-se numai după examinarea tuturor acestor elemente și cu aplicarea criteriilor stabilite chiar de dispozițiile art. 66 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia textul de lege criticat ar institui o prezumție de nelegalitate a dobândirii averii. În plus, ori de câte ori contribuabilul este nemulțumit de constatările organului fiscal, le poate contesta, având așadar deplina posibilitate de a demonstra, în fața unei instanțe judecătorești, nelegalitatea acestor constatări, respectiv a actelor astfel întocmite. Curtea constată totodată că art. 66 din Codul de procedură fiscală nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare și, de asemenea, nu stabilește alte impozite, taxe, contribuții sau prestații decât cele expres prevăzute de lege, astfel încât nu pot fi reținute nici criticile formulate în raport de prevederile constituționale ale art. 56 alin. (2) și (3) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și interzicerea oricăror prestații în afara celor stabilite prin lege, precum și ale art. 139 privind impozitele, taxele și alte contribuții. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "C & T Proeuro" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.497/59/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta _________