DECIZIE nr. 279/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Lucian Dan Eugen Grancea Nanoveanu în Dosarul nr. 4.509/87/2006 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.509/87/2006, Tribunalul Teleorman - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Lucian Dan Eugen Grancea Nanoveanu într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate împotriva hotărârii Comisiei județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate al autorului excepției, aflată în faza de recurs. În motivarea excepției se arată că prevederile legale criticate, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate privată se face în limita a 50 de hectare de familie și pentru fiecare proprietar deposedat, sunt neconstituționale și în contradicție cu caracterul reparatoriu al actelor normative din domeniul proprietății, emise în scopul reparării abuzurilor săvârșite de stat în perioada regimului comunist. Se mai arată că moștenitorii care au fost repuși în termen de Legea nr. 247/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu pot beneficia de restituirea integrală a proprietății autorilor lor, datorită limitării reconstituirii dreptului de proprietate la 50 de hectare pentru fiecare proprietar deposedat, în situația în care acestea au fost deja retrocedate celorlalți moștenitori care au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor reparatorii anterioare. Tribunalul Teleorman - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, arătând că, în privința măsurilor reparatorii instituite prin legislația din domeniul fondului funciar și forestier, competența de legiferare îi aparține în exclusivitate Parlamentului, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu conține nicio discriminare în raport de criteriul egalității în drepturi și se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. În ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate, se arată că limitarea suprafețelor asupra cărora se reconstituie dreptul de proprietate reprezintă o opțiune a legiuitorului, iar nu o problemă de constituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul acesteia îl constituie art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, și art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Se constată că art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privește modificarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, astfel încât obiectul excepției îl constituie art. 3 din Legea nr. 1/2000, modificat prin Legea nr. 247/2005, prin Legea nr. 400/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001, precum și art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, modificat prin Legea nr. 218/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 26 noiembrie 1998. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 3 din Legea nr. 1/2000: "(1) Pentru aplicarea prezentei legi comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unității administrativ-teritoriale respective.

(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.

(3) În cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condițiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene, precum și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile.

(4) În situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.

(5) Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.";

- Art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991: "(1) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți.

(2) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit legii, în limita suprafeței de teren de până la 10 ha de familie și cărora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin. (3) din lege, pot formula cerere pentru suprafețele de teren care au constituit această cotă. Cererile se formulează în cazul în care cota de reducere a depășit procentul de 5%.

(3) Cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se afla terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 31 decembrie 1998, sub sancțiunea decăderii din termen.

(4) Cererea va cuprinde:

a) numele și prenumele persoanei solicitante și domiciliul acesteia;

b) calitatea de titular sau de moștenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi;

c) suprafața de teren care i s-a reconstituit și diferența pe care o solicită.

(5) La cerere se va anexa:

a) copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fișa de punere în posesie;

b) copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren solicitate în plus;

c) o declarație în care se va menționa, pe propria răspundere, suprafața totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localități sau de la mai mulți autori.

(6) Primarul va constitui un registru special, parafat, numerotat și sigilat, în care se vor înregistra, în ordine cronologică, cererile depuse de persoanele îndreptățite și va emite, la cerere, un bon cu numărul de înregistrare.

(7) Pentru cererile depuse prin poștă, pe confirmarea de primire se vor menționa numărul de înregistrare a cererii și data acesteia.

(8) Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea și să o înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu cuprinde toate mențiunile precizate la alin. (4) și dacă nu este însoțită de toate actele prevăzute la alin. (5). În acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice solicitantului ca, până la data de 31 decembrie 1998, să depună toate actele menționate la alin. (5), sub sancțiunea decăderii acestuia din termen.

(9) Nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (6) de către primar sau secretar atrage după sine atât răspunderea administrativă și disciplinară a acestuia, potrivit legii, cât și plata de daune cominatorii sau, după caz, și de daune-interese.

(10) După data de 31 decembrie 1998, prevăzută la alin. (3), primarul este obligat ca, în termen de 30 de zile, să întocmească situația privind categoriile de persoane, terenurile agricole solicitate și balanța fondului funciar pe localitate - comună, oraș sau municipiu - în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit legii. Înlăuntrul acestui termen primarul le va transmite prefectului, sub semnătură.

(11) În termen de 15 zile de la primire, prefectul va întocmi situația privind categoriile de persoane solicitante și balanța fondului funciar pe județ, pe care le va transmite, în același termen, Departamentului pentru Administrație Publică Locală.

(12) După întocmirea balanței fondului funciar la nivel de țară, prin lege se vor stabili suprafețele de teren agricol care vor fi reconstituite."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și la preeminența legii, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) teza întâi și alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private și art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietății private, în condițiile legii organice. Analizând excepția, Curtea constată următoarele: Prevederile legale criticate instituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aduse în cooperativa agricolă de producție sau preluate prin legi speciale sau în orice alt mod, în limita a 50 de hectare de familie, respectiv pentru fiecare proprietar deposedat. Așadar, reconstituirea dreptului de proprietate se face în limita a 50 de hectare pentru familia fiecărui proprietar deposedat, iar nu pentru fiecare familie a moștenitorilor, așa cum susține autorul excepției. În acest sens sunt și prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora "(3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun". Această soluție a legiuitorului nu contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, dat fiind că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor reparatorii, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, inclusiv pentru cei care au formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005. De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra soluției legislative criticate, prin raportare la dispozițiile art. 16 și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, și cu o motivare similară a excepției. Astfel, prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv". În acest sens sunt dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "(3) Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", iar, pe de altă parte, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Lucian Dan Eugen Grancea Nanoveanu în Dosarul nr. 4.509/87/2006 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie _________