DECIZIE nr. 208/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Albes" - S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 1.539/97/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.539/97/2006, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Albes" - S.A. din Hunedoara. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că reglementarea criticată este neconstituțională în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 126 alin. (1) și ale art. 129 din Constituție, întrucât "ordonanța de admitere a cererii de emitere a somației de plată poate fi atacată cu acțiune în anulare la aceeași instanță care a emis-o, iar acest fapt prezintă marele dezavantaj că acțiunea în anulare poate fi soluționată chiar de același judecător care a soluționat cererea de emitere a somației de plată. Ca atare rămâne riscul ca imparțialitatea judecătorului să fie știrbită și în acest mod lipsește controlul judiciar ierarhic prin care se poate îndrepta o eventuală soluție eronată". Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului arată că excepția de neconstitu-ționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziții potrivit cărora "Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă". Autoarea excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești și în art. 129 privind folosirea căilor de atac. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: Dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională în raport cu aceleași prevederi constituționale ca și în cauza de față. Prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, Curtea a constatat conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție, potrivit cărora căile de atac se exercită "în condițiile legii". Cu privire la invocarea în susținerea excepției a prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, se constată că nici această critică nu este întemeiată, întrucât, astfel cum a stabilit Curtea în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 505 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 13 ianuarie 2005, "modul de reglementare a competenței instanțelor în materia soluționării cererilor de emitere a ordonanțelor care conțin somația de plată către creditor și în materia soluționării cererilor în anulare a unor asemenea ordonanțe face posibil ca aceeași instanță, judecătoria, în materie civilă, sau tribunalul, în materie comercială, să fie competentă să judece atât cererea, cât și calea de atac formulată împotriva acesteia. O asemenea împrejurare nu este însă de natură să confere caracter neconstituțional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești". Totodată, prin Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, și prin Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, Curtea a statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanței cu somația de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea cererii în anulare, precum și în tot cursul soluționării cererii în anulare, părțile au posibilitatea de a-și exercită neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate toate condițiile ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Atât considerentele, cât și soluțiile pronunțate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții. Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Albes" - S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 1.539/97/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Florentina Geangu