DECIZIE nr. 151/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Ion Tiucă - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Paule Nicole Fianu și Elene Jeanine Dobriceanu în Dosarul nr. 26.419/1/2005 (număr vechi 9.956/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. La apelul nominal răspunde partea Ion Andrei Rizescu, personal. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Având cuvântul pe fond, partea Ion Andrei Rizescu învederează Curții Constituționale, în principal, aspecte practice ce țin de fondul cauzei aflate pe rolul instanței de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 3 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 26.419/1/2005 (număr vechi 9.956/2005), Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Paule Nicole Fianu și Elene Jeanine Dobriceanu într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de respingere a notificării pentru restituirea în natură a unor imobile-construcții. În motivarea excepției autorii acesteia susțin că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care exclude din noțiunea de "unitate deținătoare" acea societate comercială la care statul, o autoritate publică, organizație cooperatistă sau orice persoană juridică de drept public, fie nu mai este acționar sau asociat, fie este acționar sau asociat minoritar, cu o valoare a acțiunilor sau părților sociale mai mică decât valoarea imobilului preluat fără titlu valabil, a cărui restituire se cere. Se mai arată că, în acest mod, a fost restrânsă posibilitatea persoanelor îndreptățite de a obține restituirea în natură a unui imobil preluat fără titlu valabil și care se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "(1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului. Analizând aceste susțineri, Curtea constată următoarele: Prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 instituie, pe de o parte, obligativitatea de a restitui numai în natură imobilele respective, iar pe de altă parte, condiționează restituirea în natură de împrejurarea ca statul să fie acționar sau asociat majoritar al unității ce deține imobilul a cărui restituire se cere sau cel puțin valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute să fie mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului, în cazul când este asociat sau acționar minoritar. Așadar, numai în această ipoteză legea impune obligativitatea restituirii în natură, iar în caz contrar, respectiv când valoarea acțiunilor sau părților sociale este mai mică decât valoarea bunului solicitat a fi restituit în natură, măsurile reparatorii se vor stabili prin echivalent. În acest sens și în acord cu caracterul reparator al Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 26 alin. (1) din acest act normativ prevăd că: "(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită." Prin urmare, Curtea constată că susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală nu sunt întemeiate. De altfel, prevederile art. 21 alin. (1) au mai fost analizate de Curtea Constituțională, prin raportare la dispozițiile din Legea fundamentală referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private. Astfel, prin Decizia nr. 549 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 18 noiembrie 2005, Curtea a respins excepția și a statuat că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, atunci când este posibil, ci și prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin urmare, textul de lege criticat este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Paule Nicole Fianu și Elene Jeanine Dobriceanu în Dosarul nr. 26.419/1/2005 (număr vechi 9.956/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie