DECIZIE nr. 141/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Viorel Vlad în Dosarul nr. 10.556/302/2006 al Tribunalului București - Secția I penală și Dosarul nr. 11.471/302/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.247D/2006 și nr. 2.315D/2006 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.315D/2006 la Dosarul nr. 2.247D/2006, care este primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 18 octombrie 2006 și din 25 octombrie 2006, pronunțate în dosarele nr. 10.556/302/2006 și nr. 11.471/302/2006, Tribunalul București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. 1 din Codul penal. Excepția a fost ridicată în dosarele de mai sus de Viorel Vlad. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii. În acest sens arată că un condamnat la pedeapsa închisorii mai mică de 10 ani, care, din cauza stării de sănătate, nu poate fi folosit la muncă, nu poate beneficia de fracția de 1/2 prevăzută la art. 59 alin. 2 din Codul penal, pe când condamnatul apt de muncă nu mai este ținut de fracția de 2/3 din pedeapsa închisorii mai mică de 10 ani. Prin urmare, consideră că, pentru a elimina discriminarea, ar trebuia ca beneficiul prevăzut de art. 59 alin. 2 din Codul penal să se aplice și condamnaților care nu sunt apți de muncă. Tribunalul București - Secția I penală opinează că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii. Tribunalul București - Secția a II-a penală opinează că dispozițiile legale criticate contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii. Astfel, prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal încalcă, pe lângă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, și pe cele ale art. 50 potrivit cărora persoanele cu handicap se bucură de protecție socială. În concluzie, textul legal criticat instituie o discriminare pe motive de sănătate între cetățeni. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferențieri pe considerente arbitrare. De altfel, este atributul legiuitorului de a stabili condițiile în care poate fi acordată liberarea condiționată, acesta nefiind un drept al condamnaților, ci doar o vocație pe care aceștia o au. Principiul egalității nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 60 alin. 1 din Codul penal, cu denumirea marginală Liberarea condiționată în cazuri speciale, care au următorul conținut: "Condamnatul care, din cauza stării sănătății sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat, după executarea fracțiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59^1, dacă dă dovezi temeinice de disciplină și de îndreptare." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 60 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 187 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Viorel Vlad în Dosarul nr. 10.556/302/2006 al Tribunalului București - Secția I penală și Dosarul nr. 11.471/302/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru