DECIZIE nr. 116/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România", excepție ridicată de Li Mingcheng în Dosarul nr. 9.627/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză, desemnat în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluționării excepției de neconstituționalitate. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Oficiul Național pentru Refugiați a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, întrucât Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată, dar reglementarea criticată a fost preluată de articolul mai sus menționat. Pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată în deciziile nr. 717/2006 și nr. 799/2006. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.627/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Li Mingcheng într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva hotărârii Oficiului Național pentru Refugiați de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituție și pe cele ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată, în esență, că prevederile de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, motiv pentru care permit limitarea arbitrară a condițiilor de acordare a protecției umanitare condiționate numai la situațiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuție pentru unul dintre cele 5 motive ale definiției Convenției de la Geneva: rasa, religia, naționalitatea, opiniile politice, apartenența la un anumit grup social. Judecătoria Sectorului 5 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului precizează că Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar soluția legislativă conținută în textul criticat a fost preluată, de principiu, de art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din legea amintită, acest ultim text de lege fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România (devenite, ca urmare a renumerotării și republicării, art. 5 pct. 2), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. La data sesizării Curții Constituționale, aceste prevederi erau abrogate prin efectul dispozițiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intrată în vigoare la 16 august 2006. Prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate, în esență, de art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, care instituie o formă de protecție a străinilor și apatrizilor, denumită protecție subsidiară. Prin urmare, Curtea va lua în discuție, ca obiect al excepției de neconstituționalitate, dispozițiile art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul conținut: - Art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară:

(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [

]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;". În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 prin prisma acelorași critici de neconstituționalitate ca și cele formulate în prezentul dosar și prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale. Astfel, prin Decizia nr. 717 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, și prin Decizia nr. 799 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute. Cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Li Mingcheng în Dosarul nr. 9.627/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu