DECIZIE nr. 101/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de VGR Investments LLC în Dosarul nr. 17.487/3/2006 al Tribunalului București Secția a V-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 22 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 17.487/3/2006, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de VGR Investments LLC. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, raportat la art. 595 din Codul de procedură civilă, contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituție, deoarece "nu asigură în mod egal ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate al creditorului asupra creanței sale în situația în care instanța de judecată pronunță o hotărâre de respingere a cererii de somație de plată, hotărâre care, potrivit art. 7 din ordonanță, este irevocabilă, iar debitorul se poate prevala de acest text de lege pentru a solicita ridicarea măsurii sechestrului asigurător față de creditorii care acționează pe calea dreptului comun și împotriva cărora debitorul a obținut o hotărâre irevocabilă pe fondul dreptului de creanță". Totodată, autorul excepției apreciază că dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 146 lit. d) din Constituție, întrucât "Curtea Constituțională are exclusiv competența de a soluționa excepțiile ridicate în fața instanțelor de judecată, admisibilitatea sau inadmisibilitatea trebuind să fie de competența instanței constituționale, după cum inadmisibilitatea unei acțiuni de drept comun este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, și nu de competența contenciosului constituțional". Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este nefondată, deoarece textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) și ale art. 146 lit. d) din Constituție. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, dispoziții raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă (modificat de art. I pct. 78 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), precum și prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Textele legale menționate au următorul conținut: - Art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001: "Ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum și în cazul în care prin ordonanță cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun."; - Art. 595 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviințată măsura asiguratorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanța care a încuviințat-o. Asupra cererii instanța se pronunță prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părților. Dispozițiile art. 593 se aplică în mod corespunzător".; - Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." Autorul excepției susține, pe de o parte, că prevederile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție privind dreptul de proprietate privată, iar, pe de altă parte, că dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 146 lit. d) referitoare la atribuțiile Curții Constituționale. Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. I. Astfel, Curtea a mai fost sesizată cu numeroase excepții privind neconstituționalitatea Ordonanței Guvernului nr. 5/2001, dar toate acele critici au fost respinse, constatându-se că atât actul normativ criticat, în ansamblul său, cât și diferite dispoziții ale sale sunt în conformitate cu prevederile constituționale. În acest sens, Curtea a pronunțat, spre exemplu, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, și Decizia nr. 200 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 3 iulie 2003.

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată și accelerată pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle și explicațiile date de către părți. Hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului litigiului. Mijloacele procedurale puse la îndemâna părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta una dintre părți să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată. În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 317 din 19 noiembrie 2002 s-a reținut că "executarea oricărei obligații de a da determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat să dea. În toate cazurile în care o asemenea obligație se execută, chiar și în mod silit, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prevăzută cu formulă executorie, atingerea adusă dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituționale. De altfel, învestirea hotărârii judecătorești cu formulă executorie se poate face numai după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac ori după expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigură tuturor părților un tratament egal și posibilitatea formulării unor apărări adecvate. Chiar și după momentul dispunerii sau al începerii executării, partea care se consideră nedreptățită are dreptul să introducă, în fața instanței de executare, contestație la executare". II. Cu privire la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în raport cu dispozițiile art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, dintre care menționăm Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, și Decizia nr. 329 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, respingând de fiecare dată excepția de neconstituționalitate. Cu aceste prilejuri Curtea a reținut, în esență, că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 146 lit. d) din Constituție, deoarece dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 "sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale". Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de VGR Investments LLC în Dosarul nr. 17.487/3/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Florentina Geangu