DECIZIE nr. 1354/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2003 pentru desființarea închisorii contravenționale, excepție ridicată de instanța de judecată în Dosarul nr. 10.407/281/2008 și în Dosarul nr. 10.424/281/2008 ale Judecătoriei Ploiești - Secția civilă. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 decembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, iar, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru 10 decembrie 2008. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 8 septembrie 2008 și 15 septembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 10.407/281/2008 și nr. 10.424/281/2008, Judecătoria Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2003 pentru desființarea închisorii contravenționale. Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Judecătoria Ploiești - Secția civilă. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată susține că dispozițiile legale atacate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 din Constituția României, deoarece înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este condiționată de consimțământul contravenientului, ceea ce are ca efect exonerarea acestuia de orice sancțiune, în ipoteza în care nu are venituri care să poată fi urmărite. în aceeași ordine de idei, se susține că, în condițiile arătate, desființarea închisorii contravenționale este de natură să lipsească statul de puterea de constrângere prin care asigură respectarea legii. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale atacate nu contravin Constituției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, așa cum a fost modificat prin articol unic punctul 1 din Legea nr. 352/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, precum și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2003 pentru desființarea închisorii contravenționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, dispoziții care au următorul cuprins:

Art. 9 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: "În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (4), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității, cu acordul acestuia." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin dispozițiile art. 9 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii obligării la prestarea unei activități în folosul comunității este condiționată de acordul contravenientului. Acest fapt este de natură a lipsi de eficiență sancțiunea aplicată pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, în conformitate cu care "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". În consecință, Curtea urmează să constate că sintagma "cu acordul acestuia", folosită în cuprinsul textului analizat, este neconstituțională. Curtea constată, de asemenea, că dispoziții similare ce impun acordul contravenientului pentru prestarea unei munci în folosul comunității se regăsesc și în art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) și art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2003 pentru desființarea închisorii contravenționale. Aceste texte au următorul cuprins: Art. 1 alin. (3): "Sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității poate fi aplicată numai dacă există consimțământul contravenientului." Art. 8 alin. (5) lit. b): "(5) Instanța apreciază asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal și pronunță una dintre următoarele soluții: [

]

b) aplică sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, cu consimțământul contravenientului, dacă apreciază că aplicarea amenzii contravenționale nu este îndestulătoare ori contravenientul nu dispune de mijloace materiale și financiare pentru plata acesteia;"

Art. 13: "În toate situațiile, după luarea consimțământului contravenientului instanța, prin hotărâre, stabilește natura activităților ce vor fi prestate de acesta în folosul comunității, pe baza datelor comunicate de primarul localității în care contravenientul își are domiciliul sau reședința, ținând seama de aptitudinile sale fizice și psihice, precum și de nivelul pregătirii profesionale." Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea urmează să constate că sintagmele "numai dacă există consimțământul contravenientului", "cu consimțământul contravenientului" și, respectiv, "după luarea consimțământului contravenientului" folosite în aceste texte legale sunt neconstituționale. Celelalte prevederi normative criticate sunt în acord cu Legea fundamentală. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma "cu acordul acestuia" din art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și sintagmele "numai dacă există consimțământul contravenientului", "cu consimțământul contravenientului" și "după luarea consimțământului contravenientului" din art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) și, respectiv, art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, așa cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2003 privind desființarea închisorii contravenționale, sunt neconstituționale, excepție ridicată de instanța de judecată în Dosarul nr. 10.407/281/2008 și în Dosarul nr. 10.424/281/2008 ale Judecătoriei Ploiești - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru