DECIZIE nr. 1215/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, excepție ridicată de Societatea Comercială "Solomon Tara Development" S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 2.519/99/2007 al Curții de Apel Iași Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că autorul excepției a comunicat la dosar o cerere de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător care să îndeplinească condițiile necesare reprezentării sale în fața Curții Constituționale. Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere data încheierii de sesizare a Curții Constituționale, se opune cererii autorului de acordare a unui termen. Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui termen, formulată de autorul excepției, având în vedere faptul Pentru Guvernul României Pentru Guvernul Republicii Ungare că, de la data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate și până la prezentul termen, acesta a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător care să îndeplinească condițiile necesare reprezentării în fața Curții. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.519/99/2007, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Solomon Tara Development" - S.R.L. din Iași în apelul declarat de către aceasta împotriva Sentinței civile nr. 313 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția civilă în Dosarul nr. 2.519/99/2007, prin care a fost admisă excepția lipsei de interes a Societății Comerciale "Solomon Tara Development" - S.R.L. și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea având ca obiect nulitatea unui contract de schimb. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei înlătură prezumția mandatului tacit între soți cu privire la actele de înstrăinare și grevare a terenurilor și construcțiilor ce fac parte din patrimoniul codevălmaș. Astfel, în lipsa acordului unuia dintre soți, indiferent de cauza pentru care acesta nu poate fi obținut, prerogativa dispoziției ce intră în conținutul dreptului de proprietate nu poate fi exercitată. Consideră că imposibilitatea de a dispune de bunurile ce pot fi dobândite numai de unul dintre soți, coroborată cu nulitatea oricăror convenții care ar putea înlătura regimul coproprietății codevălmașe a soților, aduc atingere substanței dreptului de proprietate. Totodată, susține că limitarea prezumției de mandat tacit între soți pentru înstrăinarea de imobile nu își găsește justificarea în existența unui interes general ce trebuie protejat. Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că sintagma "niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nici greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune decât dacă are consimțământul expres al celuilalt soț" reprezintă, în fapt, o protecție a dreptului de proprietate al soțului ce nu și-a manifestat expres consimțământul la diminuarea patrimoniului comun, astfel încât o atare dispoziție nu poate constitui o restrângere sau o încălcare a dreptului de dispoziție. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea reprezintă o consecință a regulii comunității de bunuri a soților, de natură să ocrotească interesele soțului care nu și-a manifestat expres consimțământul pentru înstrăinarea bunurilor imobile. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conținut: "Oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi este socotit că are și consimțământul celuilalt soț. Cu toate acestea, niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul expres al celuilalt soț." Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 20 relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția proprietății. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 35 alin. 2 teza întâi din Codul familiei reglementează prezumția de mandat tacit între soți, teza a doua a aceluiași articol stabilind limitele acestuia în cazul actelor de dispoziție cu privire la bunuri imobile, terenuri sau construcții. Curtea observă că instituirea prezumției reglementate în teza întâi a textului de lege criticat are drept scop efectuarea cu mai multă ușurință a operațiunilor juridice de către soți în raporturile cu terții de bună-credință. Totuși, art. 35 alin. (2), în teza a doua, prevede expres o limitare a prezumției de mandat tacit în privința terenurilor sau a construcțiilor care, dacă fac parte din categoria bunurilor comune, nu vor putea fi înstrăinate sau grevate de niciunul dintre soți fără consimțământul celuilalt. Curtea reține că rațiunea instituirii unei asemenea limitări legale se justifică prin importanța actelor juridice având un asemenea obiect, ce pot produce efecte însemnate privind comunitatea bunurilor. De aceea, valabilitatea unor astfel de acte juridice este condiționată de existența consimțământului expres al ambilor soți. Având în vedere toate acestea, Curtea constată că prevederile criticate dau expresie competenței constituționale a legiuitorului de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate și nu sunt de natură să contravină dispozițiilor referitoare la proprietatea privată din Constituție și din actele internaționale invocate. Curtea Constituțională a statuat în mod constant faptul că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic legal pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Totodată, reglementarea unor limitări ale mandatului tacit între soți nu este contrară principiului proporționalității, ci este în acord cu principiul egalității între soți reglementat în alin. 1 al textului de lege criticat, potrivit căruia "soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, excepție ridicată de Societatea Comercială "Solomon Tara Development" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 2.519/99/2007 al Curții de Apel Iași - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu