DECIZIE nr. 1131/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brașov în Dosarul nr. 381/64/2008 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.457D/2008 - 1.458D/2008, nr. 1.460D/2008, nr. 1.597D/2008, nr. 1.765D/2008 - 1.767D/2007 și nr. 1.776D/2008, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în dosarele nr. 379, 386, 377 și 473/64/2008 ale aceleiași instanțe, precum și nr. 2.680, 1.993, 1.997 și 2.679/62/2008 ale Tribunalului Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.457D/2008 - 1.458D/2008, nr. 1.460D/2008, nr. 1.597D/2008, nr. 1.765D/2008 - 1.767D/2007 și nr. 1.776D/2008 la Dosarul nr. 1.456D/2008, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societatea Comercială "Pro Roman" - S.A. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Se susține că art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției, deoarece legiuitorul are deplină legitimitate constituțională în reglementarea impozitelor și taxelor locale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, arătând că legea este cea care stabilește impozitele și taxele locale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 2 iunie 2008, 23 iunie 2008, 25 aprilie 2008, 18 aprilie 2008 și 2 mai 2008, pronunțate în dosarele nr. 381, 379, 386, 377 și 473/64/2008, precum și nr. 2.680, 1.993, 1.997 și 2.679/62/2008, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal și, respectiv, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brașov în cauze ce au ca obiect judecarea "excepției de nelegalitate act administrativ". În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003, care "obligă în anumite condiții din sfera concurenței autorității administrației publice locale să nu stabilească taxe și impozite pentru terenurile și clădirile situate în parcurile industriale", sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 120 alin. (1) din Constituție. Se mai arată că dispozițiile legale criticate reprezintă o încălcare evidentă a principiului autonomiei locale, prin imixtiunea voinței legiuitorului fiscal în politicile fiscale ale autorităților administrației publice locale. Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, este menționată și jurisprudența Curții Constituționale. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că normele legale supuse controlului de constituționalitate nu conțin prevederi contrare art. 120 alin. (1) din Constituție. Principiul autonomiei locale nu presupune o totală independență a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, constată următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: - Art. 250 alin. (1) pct. 9: "(1)Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează: [

] 9. clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii."; - Art. 257 lit. l): "Impozitul pe teren nu se datorează pentru: [

].

l) terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii".

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu art. 120 alin. (1) din Constituție referitor la principiul descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) și n), precum și ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Deși obiectul excepției se referea la alte prevederi ale art. 250 și 257 din Codul fiscal, prin această decizie s-a susținut, la fel ca și în cauza de față, că exceptarea de la plata taxei pentru folosința terenurilor este discriminatorie și contravine principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituție. Curtea a constatat, prin decizia amintită, că principiul autonomiei locale nu presupune totala independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării, adoptate pentru protejarea intereselor naționale. În acest sens, art. 121 alin. (2) din Constituție prevede: "Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe". Ca atare, Curtea a constatat că "autoritățile administrației publice locale nu au totală independență nici în privința stabilirii impozitelor și taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituție, impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii. Această prevedere constituțională obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activitățile și veniturile pentru care consiliile locale sau județene sunt competente să stabilească impozite și taxe locale. În același sens, legea poate prevedea domeniile, activitățile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilirea obligației de plată a impozitelor și taxelor locale, precum și scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție." Dealtfel, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede la art. 249 alin. (2) și art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, în conformitate cu principiile constituționale menționate la art. 120, că impozitul și taxa pe clădiri ori pe teren amplasat în România se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, iar în cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. Faptul că dispozițiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe și impozite constituie o excepție de la regula instituită de către cele două texte de lege și se justifică prin importanța strategică, prevăzută de lege, pentru îndeplinirea sarcinilor statului consfințite la art. 135 alin. (2) lit. c) și d), și anume stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, precum și exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național. Având în vedere aceste considerente, precum și jurisprudența Curții Constituționale, Curtea constată că susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea art. 120 alin. (1) din Constituție, prin textele legale criticate care prevăd scutiri la plata impozitului pe clădiri, este neîntemeiată. În acest sens, Curtea s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 887 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008. Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brașov în dosarele nr. 381, 379, 386, 377 și 473/64/2008 ale Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și nr. 2.680, 1.993, 1.997 și 2.679/62/2008 ale Tribunalului Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta