DECIZIE nr. 1125/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, excepție ridicată de Florica Valentina Strauss în Dosarul nr. 9.158/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar, lipsind autoarea excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că autoarea excepției a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită și argumentează admiterea excepției de neconstituționalitate. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 9.158/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români. Excepția a fost ridicată de Florica Valentina Strauss într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea sa de chemare în judecată a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și de obligare a pârâtului la eliberarea actelor de identitate și la plata unor sume de bani cu titlul de daune. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. b) din ordonanța de urgență criticată, prin aceea că prevăd eliberarea cărții de identitate provizorii pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate, care locuiesc temporar în România, instituie o discriminare între cetățenii români, în sensul că cei care au domiciliul în țară au și dreptul la obținerea unei cărți de identitate, în timp ce aceia care sunt, de asemenea, cetățeni români au dreptul doar la obținerea unei cărți de identitate provizorii, deoarece au domiciliul în străinătate. Totodată, autoarea excepției apreciază că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 contravine și art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât aceasta nu se justifică sub aspectul urgenței și al stării excepționale, condiții fundamentale pentru adoptarea unei ordonanțe de urgență. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005, modificată și completată, sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 290/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005. Textul de lege criticat are următorul conținut: - Art. 19 alin. (1) lit. b): "(1) Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri:

b) în cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, care locuiesc temporar în România."

Textele constituționale pretins a fi încălcate sunt cele ale art. 4 alin. (2), invocate sub aspectul egalității în drepturi a cetățenilor români, și cele ale art. 115 alin. (4), care reglementează condițiile adoptării ordonanțelor de urgență de către Guvern. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Autoarea excepției apreciază că dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, prin aceea că prevăd dreptul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, care locuiesc temporar în România, la eliberarea unei cărți de identitate provizorii, operează o discriminare între această categorie și cea a cetățenilor români cu domiciliul în țară, ultimii beneficiind de dreptul de a obține o carte de identitate definitivă, și nu doar una provizorie. Consideră, de asemenea, că ordonanța de urgență criticată nu îndeplinește condițiile de urgență și stare excepțională pe care, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, trebuie să le îndeplinească o ordonanță de urgență pentru a fi adoptată de Guvern. Or, Curtea observă că, potrivit art. 4 alin. (2) din Constituție, domiciliul persoanei nu se regăsește printre criteriile pe baza cărora pot opera diverse diferențieri între persoane aflate în aceeași situație juridică, astfel că pretinsa discriminare între cetățenii români pe criteriul domiciliului - în țară sau în străinătate - în ceea ce privește dreptul de a obține o carte de identitate - definitivă sau provizorie - nu constituie o adevărată discriminare în sens juridic. Distincția reglementată de textul de lege atacat nu folosește decât din punct de vedere administrativ, pentru o mai eficientă evidență a persoanelor, fără a afecta drepturile specifice persoanei care are calitatea de cetățean al României. De altfel, chiar art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 prevede că prin act de identitate se înțelege cartea de identitate, precum și cartea de identitate provizorie și buletinul de identitate, aflat în termen de valabilitate. Prin urmare, nu există nicio diferență de tratament juridic între categoria cetățenilor români cu domiciliul în țară și a celor care au domiciliul în străinătate și locuiesc temporar în România, de vreme ce atât cartea de identitate, cât și cartea de identitate provizorie le conferă, în egală măsură, aceleași drepturi și obligații cetățenești. Cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, se constată că nici aceasta nu este întemeiată. În preambulul ordonanței de urgență criticate se prezintă motivele adoptării de urgență a acestui act normativ, acestea rezumându-se, în esență, la necesitatea reorganizării structurilor de stare civilă și a structurilor de evidență informatizată a persoanelor, având în vedere schimbările legislative și dinamica forței de muncă și a populației, în general. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, excepție ridicată de Florica Valentina Strauss în Dosarul nr. 9.158/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia Margareta Krupenschi