DECIZIE nr. 1035/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Marin în Dosarul nr. 2.503/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și de Adrian Daieanu în Dosarul nr. 8.617/4/2005 al Tribunalului București - Secția I penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Partea Banca Comercială Română - S.A. București a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.025D/2008 și nr. 1.028D/2008 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.028D/2008 la Dosarul nr. 1.025D/2008, care este primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1.239 din 3 aprilie 2008 și Încheierea din 27 februarie 2008, pronunțate în dosarele nr. 2.503/1/2008 și nr. 8.617/4/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală și Tribunalul București - Secția I penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Ion Marin și Adrian Daieanu. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 124 alin. (2), precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 7, 10 și 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece se creează o situație mai grea inculpatului achitat, prin aceea că se dezechilibrează raportul de egalitate a armelor dintre acuzare și apărare. În opinia autorului audierea inculpatului reprezintă un instrument inchizitorial suplimentar pe care textul de lege nu îl justifică prin nicio necesitate legată de atingerea scopului procesului penal. De asemenea, prevederile legale menționate încalcă și dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3), deoarece inculpatul condamnat la fond nu mai poate fi audiat și în fața instanței de apel. În plus, textul de lege lasă impresia că rolul instanțelor de judecată este numai acela de a condamna, deoarece numai în acest mod se poate explica deosebirea făcută de legiuitor, atâta vreme cât obligă instanța de apel la reaudierea inculpatului achitat, ca și când, în această situație, s-ar prezuma că instanța fondului a greșit. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucât nu reprezintă o problemă de constituționalitate, Curtea Constituțională neputându-se substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite de lege. Tribunalul București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este fondată dacă se interpretează în sensul că obligația instanței de apel de ascultare a inculpatului este limitată numai la situația inculpaților ce nu au fost ascultați de instanța de fond sau a celor care, deși ascultați, nu au fost condamnați. În acest fel, dispozițiile legale sunt neconstituționale prin raportare la art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul nu instituie imposibilitatea ascultării inculpatului, întrucât, potrivit art. 378 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci și a oricăror probe noi administrate în fața sa, printre acestea regăsindu-se și declarația inculpatului. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv și extensiv guvernate de principiul non reformatio în pejus, instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, asigurând astfel părților suficiente garanții procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil. Avocatul Poporului mai arată că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la prezumția de nevinovăție ori celor referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției. În sfârșit, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate, instituind reguli procedurale privind judecarea apelului, se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare. De altfel, prin reglementarea contestată se instituie garanții de natură să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil. În plus, dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, care lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Judecarea apelului, care au următorul conținut: "Cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 438 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Marin în Dosarul nr. 2.503/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și de Adrian Daieanu în Dosarul nr. 8.617/4/2005 al Tribunalului București - Secția I penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru