DECIZIE nr. 716/2008

Ioan Vida - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Felicia Pîrvan în Dosarul nr. 7.391/288/2007 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că autorul excepției a comunicat la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 494 din 29 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.391/288/2007, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Excepția a fost ridicată de Felicia Pîrvan într-o cauză ce are ca obiect soluționarea acțiunii civile privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, 44, 47 și 52 din Constituție, prin aceea că i se cere să aibă calitatea de "titular al contractului de închiriere" a locuinței ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Municipiul Râmnicu Vâlcea. Consideră că această condiționare constituie un impediment care nu corespunde rațiunii legii de a fi "o normă de justiție socială". Judecătoria Râmnicu Vâlcea consideră că prevederile criticate sunt nu numai conforme literei și spiritului dispozițiilor constituționale invocate, ci și legitime din punct de vedere economic, social și moral. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituționale. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu contravin principiilor constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii și garantarea dreptului de proprietate, întrucât, pe de o parte, se aplică uniform cetățenilor care se află în situația stabilită de ipoteza normelor menționate, iar pe de altă parte, sunt conforme literei și spiritului art. 44 din Constituție. Apreciază că celelalte dispoziții constituționale invocate nu au incidență în cauză. Totodată, face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 223/2004, nr. 388/2004, nr. 362/2004 și nr. 113/2008. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 1 și 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992 și republicată mai întâi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 15 septembrie 1994 și apoi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, având următorul conținut: - Art. 1: "Locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi. Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuințele care depășesc suprafețele maxime prevăzute în actele normative în baza cărora s-au executat locuințele din fondurile statului și din fondurile unităților economice și bugetare de stat, precum și cele care prezintă, la data vânzării, finisaje superioare, echivalente unor lucrări de artă sau ornamentale deosebite, sau care beneficiază de dotări speciale, cum ar fi: piscină, saună, seră, cramă, bar-vinotecă, cameră frigorifică sau altele asemenea. De asemenea, sunt exceptate locuințele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcții drept locuințe pe durata exercitării funcției, chiar dacă acestea sunt scoase ulterior din evidența locuințelor de protocol."; - Art. 7: "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi. De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat. Locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995. Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992. Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare. Locuințele de intervenție, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesită prezența, permanentă sau în caz de urgență, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vând. Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților. Locuințele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând." Textele constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20, relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44, privind garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 47, referitoare la obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent, și ale art. 52 alin. (1), privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Totodată, autorul invocă încălcarea dispozițiilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția, Curtea reține că art. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, prevede o trecere în proprietatea foștilor chiriași a locuințelor dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporțional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcției respective. Totodată, Curtea observă că art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, reglementează norme ce dau posibilitatea chiriașilor de a cumpăra locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Curtea constată că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățenii aflați în situații identice. Astfel, prin calitatea cerută de textele de lege criticate de "titular al unui contract de închiriere" pentru a putea cumpăra o locuință, în temeiul Legii nr. 85/1992, chiriașii se află într-o situație juridică diferită față de alte persoane fizice ce folosesc imobilul. În speță, autorul a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect o astfel de locuință, putându-se adresa instanței pe calea dreptului comun (art. 1073 și art. 1077 din Codul civil) și nu în temeiul Legii nr. 85/1992. De altfel, Curtea a reținut în jurisprudența sa că textele de lege criticate consacră o normă de justiție socială "pentru chiriași", care au astfel posibilitatea să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Totodată, Curtea reține că autorul excepției a indicat ca temei al sesizării atât dispozițiile constituționale ale art. 20, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44, relative la garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 47, privind obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent, și ale art. 52 alin. (1), privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, cât și prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând această susținere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând concludență pentru soluționarea acesteia. Curtea constată, de asemenea, că hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Mașiniexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, Străin și alții împotriva României, Weissman și alții împotriva României și Porțeanu împotriva României nu prezintă relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Felicia Pîrvan în Dosarul nr. 7.391/288/2007 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu