DECIZIE nr. 645/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procurorPatricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 și 23 din Legea nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, excepție ridicată de Ion Sorin Vezure, Eliza Doruța Moga, Daniela Popescu, Carmen Melencu, Oxana Andrei și Ramona Turtoi în Dosarul nr. 9.816/95/2007 al Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că textele de lege criticate nu conțin dispoziții contrare prevederilor constituționale invocate de autorii excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 9.816/95/2007, Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 și 23 din Legea nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune. Excepția a fost ridicată de Ion Sorin Vezure, Eliza Doruța Moga, Daniela Popescu, Carmen Melencu, Oxana Andrei și Ramona Turtoi în cadrul unei acțiuni civile având ca obiect drepturi bănești reprezentând prima de concediu de odihnă pentru anul 2007. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că textele de lege criticate sunt contrare art. 16 din Constituție, întrucât creează o discriminare între consilierii de probațiune și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, deși activitatea acestora are aceeași finalitate și scop. În acest sens, arată că, anterior, prin Legea nr. 50/1996, ambele categorii profesionale au beneficiat de aceleași drepturi, incluzând dreptul la prima de vacanță, iar mai apoi consilierii din serviciile de probațiune au primit o reglementare distinctă, respectiv prin Legea nr. 327/2006, din care s-a omis dreptul la prima de vacanță, deși personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești a continuat să beneficieze de acest drept. Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, discriminarea arătată de autorii excepției fiind evidentă, întrucât prin Legea nr. 327/2006 au fost retrase drepturile avute, acestea fiind prevăzute pentru toate celelalte categorii de personal ale Ministerului Justiției. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că instituirea unor reguli speciale este justificată de situația diferită a personalului din serviciile de probațiune care constituie o categorie distinctă în sfera sistemului judiciar. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 și 23 din Legea nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 19 iulie 2006, dispoziții potrivit cărora: - Art. 15: "(1) Personalul din serviciile de probațiune beneficiază de concediu de odihnă plătit.

(2) Durata concediului de odihnă este de 30 de zile lucrătoare și corespunde activității desfășurate timp de un an calendaristic.

(3) Concediul anual de odihnă se efectuează de către personalul din serviciile de probațiune, de regulă, în perioada vacanței judecătorești.

(4) Cererile de concediu de odihnă ale consilierilor de probațiune se aprobă de șeful serviciului de probațiune.

(5) Cererile de concediu de odihnă ale inspectorilor de probațiune și ale șefilor serviciilor de probațiune se aprobă de directorul Direcției de probațiune.

(6) Conducerile Direcției de probațiune și ale serviciilor de probațiune au obligația să asigure efectuarea concediului de odihnă de către personal în cursul anului calendaristic în care s-a născut acest drept, zilele de concediu neefectuate putând fi reportate în primul trimestru al anului următor.";

- Art. 23: "Prevederile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai aplică personalului din serviciile de probațiune la data intrării în vigoare a prezentei legi." Autorii excepției consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 16 din Constituție, referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției critică faptul că prin art. 15 din Legea nr. 327/2006 este reglementat dreptul la concediu de odihnă al personalului din serviciile de probațiune, fără a se prevedea și dreptul la prima de vacanță. Acest drept a fost acordat anterior prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al Româniri, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, și păstrat, ulterior abrogării acestei legi, pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007. Considerând că personalul din serviciile de probațiune îndeplinește funcții echivalente personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, autorii excepției susțin că diferența de tratament juridic este discriminatorie. Acesta este motivul pentru care se critică și prevederea art. 23 din Legea nr. 327/2006 prin care se stabilește că dispozițiile Legii nr. 50/1996 nu mai sunt aplicabile pentru consilierii de probațiune. Față de aceste susțineri, Curtea observă că prin Legea nr. 50/1996 au fost reglementate inițial, unitar, salarizarea și alte drepturi ce au revenit magistraților și personalului din organele autorității judecătorești. Prin dispozițiile ce se aplicau în mod uniform tuturor acestor categorii profesionale era consacrat, în art. 41^1, dreptul la prima de concediu. Ulterior, salarizarea și celelalte drepturi ce revin diferitelor categorii profesionale prevăzute în acest act normativ au primit o reglementare separată. Astfel, spre exemplu, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, a reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților, Ordonanța Guvernului nr. 64/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 1 septembrie 2006, a reglementat salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, Legea nr. 327/2006 a reglementat salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, iar Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, abrogând în totalitate Legea nr. 50/1996, a reglementat salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Rațiunea pe care a avut-o legiuitorul în instituirea unei reglementări diferențiate pe categorii socio-profesionale a fost întemeiată pe necesitatea unui tratament diferențiat care să țină cont de situațiile specifice în care se găseau aceste categorii de persoane. Astfel, în expunerea de motive ce a stat la baza adoptării Legii nr. 327/2006 se arată, în esență, că, având în vedere activitatea și pregătirea personalului din serviciile de probațiune, această lege este necesară tocmai pentru a crea un regim mai favorabil acestei categorii de persoane, prin acordarea unor salarii și a unor drepturi care să compenseze efortul și riscurile ce le implică activitatea desfășurată. Având în vedere tot acest context, precum și motivele pe care le-a avut în vedere legiuitorul atunci când a instituit un tratament juridic diferențiat pentru categoriile socio-profesionale mai sus amintite, Curtea apreciază că dispozițiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. În acest sens, trebuie amintit că aceste prevederi constituționale au în vedere instituirea unui tratament juridic identic pentru situații similare, însă nu presupun omogenitate. Astfel, situații diferite justifică, și în anumite cazuri chiar impun, un tratament juridic diferențiat. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 și art. 23 din Legea nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, excepție ridicată de Ion Sorin Vezure, Eliza Doruța Moga, Daniela Popescu, Carmen Melencu, Oxana Andrei și Ramona Turtoi în Dosarul nr. 9.816/95/2007 al Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea