DECIZIE nr. 652/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Mircea Stejeran în Dosarul nr. 5.974/111/1999 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției prin care solicită citarea părții Ana Rațiu la Centrul de Îngrijire și Asistență Ciutelec, potrivit dispozițiilor art. 90 alin. 7 din Codul de procedură civilă. Anexează la această cerere o adeverință emisă la 6 iunie 2008 de către Centrul de Îngrijire și Asistență Ciutelec care atestă faptul că Ana Rațiu este instituționalizată la acest centru pe o perioadă nedeterminată, începând cu 11 decembrie 2007. Reprezentantul Ministerului Public consideră că procedura de citare a fost legal îndeplinită, întrucât este la latitudinea părții respective dacă vrea să fie citată la adresa de domiciliu sau la centrul de îngrijire unde este instituționalizată. Curtea, deliberând, constată că procedura de citare a părții Ana Rațiu a fost legal îndeplinită și respinge cererea de amânare a cauzei pentru acest motiv. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.974/111/1999, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Mircea Stejeran în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât permit avocatului să semneze o procură fără ca semnătura acestuia să fie certificată de o autoritate a statului. Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece avocații desfășoară o activitate de interes public, ceea ce le conferă autoritatea și competența legalizării semnăturii clientului, cu atât mai mult cu cât, într-un astfel de caz, raportul juridic dintre parte și avocat și limitele mandatului avocatului sunt determinate de contractul încheiat de părți. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece reprezentantul avocat își justifică calitatea cu împuternicirea eliberată în baza contractului de asistență juridică încheiat în formă ad probationem cu clientul, în care se stabilesc expres puterile conferite de acesta avocatului, respectiv întinderea mandatului. În plus, dispozițiile criticate reprezintă o opțiune a legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește reguli privind procedura de judecată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: "[

] în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților." Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Codul de procedură civilă, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată, iar atunci când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților. Faptul că, în cazul în care partea este reprezentată de avocat, procura va fi certificată potrivit Legii nr. 51/1995, iar nu legalizată, așa cum cere norma procedurală pentru cazul în care procura este dată unei alte persoane decât unui avocat, nu este de natură a institui discriminări care să ducă la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece persoana care a dat procură unui avocat se află într-o situație juridică diferită de cea care dă procură unei persoane care nu este avocat. Astfel, este justificată soluția legislativă prevăzută de norma procedurală criticată, având în vedere statutul profesiei de avocat, al cărei scop îl constituie promovarea și apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, de drept public și de drept privat. Totodată, dispozițiile art. 68 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă nu încalcă nici dreptul la apărare, ca totalitate de drepturi și reguli procedurale ce oferă părților posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului, incluzându-se aici și posibilitatea folosirii unui avocat. Astfel, potrivit art. 2 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, orice persoană are dreptul să își aleagă în mod liber avocatul. Cu privire la celelalte susțineri ale autorului excepției, referitoare la desfășurarea procesului în fața instanței de judecată chemată să soluționeze litigiul dintre părți, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece constituie aspecte care țin de aplicarea legii de către instanța de judecată, iar nu probleme de constituționalitate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Mircea Stejeran în Dosarul nr. 5.974/111/1999 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean