DECIZIE nr. 470/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Sav în Dosarul nr. 1.251/219/2007 al Judecătoriei Dej. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 8 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.251/219/2007, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Sav într-o cauză penală. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că "prin caracterul vag, de excesivă generalitate al reglementării, prin folosirea ambiguă a unor termeni sau expresii cu semnificație și conotații deosebit de cuprinzătoare în ordinea etică și juridică (adevăr, minciună, folos material injust, pagubă, inducere în eroare), textele de lege criticate aduc atingere liberei inițiative, întrucât creează posibilitatea ca "orice neadevăr proferat în cursul unei negocieri contractuale" să poată fi incriminat ca infracțiune. Totodată, se arată că incriminarea generală și vagă, prin textul de lege criticat, a "inducerii în eroare" ca element infracțional determină ca orice neînțelegere de către un partener economic a unor elemente contractuale să fie considerată ca având "dimensiune penală", "cu consecințe grav inhibante pentru mediul economic modern". Pentru aceste motive se apreciază că textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 45 și ale art. 53 alin. (2) din Constituție, precum și pe cele ale art. 22 și art. 23 alin. (1) și (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, se susține încălcarea dispozițiilor art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât prevederile de lege criticate nu îndeplinesc cerințele de accesibilitate și previzibilitate ce trebuie să caracterizeze orice normă de incriminare. Judecătoria Dej apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului, referindu-se și la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 1 din Codul penal, care au următorul conținut: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la prevederile art. 45 privind libertatea economică și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la legalitatea pedepsei. Astfel, prin Decizia nr. 403 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată o excepție similară. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. În plus, în acest dosar se mai invocă încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și art. 23 alin. (1) și (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la muncă, precum și ale art. 22 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la securitate socială, în legătură cu care Curtea constată că nu au incidență în cauză și, în consecință, nici criticile formulate prin raportare la aceste prevederi nu pot fi reținute. Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Sav în Dosarul nr. 1.251/219/2007 al Judecătoriei Dej. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Florentina Geangu