DECIZIE nr. 597/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Societatea Comercială "Tebe România" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.890/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 11 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.890/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Societatea Comercială "Tebe România" S.R.L. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege "este abuziv și discriminatoriu pentru debitor", deoarece, în baza acestuia, "orice creditor poate cere instanței instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra bunurilor debitorului, fără a fi obligat a face dovada unui titlu executoriu". În acest fel "norma de drept criticată lipsește titularul unui drept de proprietate de exercitarea atributelor acestuia, în cadrul unui proces, care nu poate fi calificat ca fiind echitabil". Judecătoria Cornetu apreciază că excepția invocată este nefondată. Arată că "măsura sechestrului asigurător reprezintă o măsură asiguratorie ce are ca obiect indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului. Fiind așadar o măsură asiguratorie, iar nu o măsură executorie, valorificarea bunurilor sechestrate se va putea realiza numai după ce creditorul obține un titlu executoriu, astfel că, în aceste condiții, nu se poate susține că prin instituirea acestuia se încalcă dreptul de proprietate al debitorului." În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu aduc nicio atingere normelor constituționale invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl constituie art. 591 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.

(2) Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.

(3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță."

Se susține că acest text de lege încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Așa cum a mai statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, procedura măsurilor asigurătorii nu soluționează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, și anume situația în care, deși dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, așadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Faptul că, din aceste rațiuni, legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 591 din Codul de procedură civilă, posibilitatea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului, nu are semnificația încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât acesta din urmă are posibilitatea de a se adresa justiției și, în acest cadru, beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil, să învedereze împrejurările care justifică sau nu luarea acestei măsuri. Tot astfel, nu se încalcă nici dreptul de proprietate, atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter provizoriu și nu soluționează fondul dreptului. În plus, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Societatea Comercială "Tebe România" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.890/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta __________