DECIZIE nr. 551/2008

Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Augustin Ioan Man în Dosarul nr. 9.434/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt încălcate prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9.434/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Augustin Ioan Man într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții. În motivarea excepției se susține că aplicarea a două sancțiuni pentru aceeași faptă, respectiv amendă contravențională și puncte de penalizare, constituie o restrângere a dreptului de a conduce un vehicul, care nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție. Se mai arată că această restrângere contravine principiului proporționalității consacrat de art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală. Autorul excepției precizează că "dreptul de a conduce un autoturism poate să reprezinte chiar profesia unei persoane, iar restrângerea exercitării unei profesii care asigură traiul zilnic al unei persoane" nu poate fi dispusă decât, eventual, în cadrul unui proces penal. Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "aplicarea a două sancțiuni, una principală și una complementară

nu este de natură a contraveni dispozițiilor constituționale indicate". Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neputându-se reține nicio limitare sau restrângere a unor drepturi sau libertăți fundamentale. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, întrucât nu restrânge exercițiul unor drepturi sau libertăți. Precizează că "scopul sancțiunilor complementare este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: Art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2: "(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:

2. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, din motivarea scrisă a excepției, rezultă că autorul își raportează critica și la prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituție, care stabilesc că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, deși nu precizează explicit acest text constituțional. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției susține că, prin aplicarea, pentru săvârșirea unei contravenții prin încălcarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, a unei sancțiuni constând atât în amendă, cât și în puncte de penalizare, constituie o restrângere a dreptului de a conduce un vehicul, contrară prevederilor art. 53 din Constituție. Cu privire la această critică, instanța de contencios constituțional constată că nu este întemeiată, întrucât textul constituțional invocat are în vedere restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți fundamentale, or, dreptul de a conduce un vehicul nu face parte dintre drepturile fundamentale garantate la nivel constituțional. În continuarea aceleiași idei, susținând că "dreptul de a conduce un autoturism poate să reprezinte chiar profesia unei persoane", autorul excepției critică textul ce formează obiect al excepției prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituție. Curtea observă, însă, că textul criticat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu cuprinde dispoziții de natură să îngrădească dreptul la muncă. În fine, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prin Decizia nr. 165 din 26 februarie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 14 martie 2008), prin raportare la art. 53 din Legea fundamentală. Cu acel prilej, Curtea a constatat că excepția este neîntemeiată, pentru motivele acolo reținute. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Augustin Ioan Man în Dosarul nr. 9.434/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2008. PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu