DECIZIE nr. 322/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Mihail Stoian și Elena Stoian în Dosarul nr. 6.538/94/2007 al Judecătoriei Buftea. La apelul nominal răspunde, pentru Societatea Comercială "Agroindaf Afumați" - S.A., avocatul Constantine I. Manzini, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc autorii excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Avocatul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, susține că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate și totodată menționează că prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, excepțiile de neconstituționalitate cu un atare obiect fiind respinse. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât autorii acesteia nu fac o veritabilă critică de neconstituționalitate cu privire la textul de lege invocat, ci solicită instanței de contencios constituțional să analizeze o situație de fapt, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 28 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.538/94/2007, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Excepția a fost ridicată de Mihail Stoian și Elena Stoian într-o cauză având ca obiect o acțiune în anulare. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt contrare principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Consideră că textul de lege criticat constituie fundamentul legal al dreptului în baza căruia pârâta, Societatea Comercială "Agroindaf Afumați" - S.A., a schimbat în mod abuziv destinația locuinței în care autorii excepției locuiesc de peste 30 de ani din locuință de serviciu în locuință de intervenție. Judecătoria Buftea apreciază că prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 nu creează un tratament discriminatoriu între persoanele îndreptățite să cumpere locuințele construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, astfel încât nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 20 și nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Arată că, în speță, locuința a fost calificată de către pârâtă ca fiind o locuință de intervenție, însă această împrejurare nu are semnificația că reclamanții, autori ai excepției de neconstituționalitate, nu se bucură de toate garanțiile procesuale și de toate mijloacele de apărare prevăzute de lege. Menționează că nimic nu poate opri instanța, în urma administrării probelor, să cenzureze, sub acest aspect, decizia unilaterală a pârâtei. Apreciază că autorii excepției nu critică lipsa obligației înstrăinării locuințelor de intervenție ori definirea conceptului "locuință de intervenție", ci modalitatea în care pârâta a procedat, în speță, la calificarea locuinței ca fiind locuință de intervenție, respectiv extinderea de către pârâtă a drepturilor recunoscute de textul de lege criticat, cu eludarea dispozițiilor și a regimului juridic al locuinței de intervenție. Arată că aceste aspecte nu privesc constituționalitatea textului de lege criticat, ci aspecte de fapt ce vor fi analizate în soluționarea fondului cauzei deduse judecății. Consideră că textul de lege criticat nu contravine art. 22 și nici art. 26 din Legea fundamentală. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituționale. În acest sens, arată că textul de lege criticat este în acord cu art. 16 alin. (1) din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei legale, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Face referire atât la deciziile Curții Constituționale nr. 278/2007, nr. 40/1996 și nr. 41/1996, cât și la Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994. Consideră că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 față de art. 44 din Constituție raportat la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de vreme ce legiuitorului poate stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate. Menționează că dispozițiile art. 22 alin. (1) și ale art. 26 alin. (1) din Constituție nu au incidență în prezenta cauză. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată ultima oară în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu următorul cuprins: "Locuințele de intervenție, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesită prezența, permanentă sau în caz de urgență, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vând." Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) și (2) relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică și ale art. 26 alin. (1) referitoare la viața intimă, familială și privată. Totodată, autorii excepției susțin că sunt încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 paragraful 1 referitor la respectarea vieții private și de familie, art. 14 relativ la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, autorii invocă atât încălcarea dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia nu fac o veritabilă critică de neconstituționalitate cu privire la textul de lege invocat, ci solicită instanței de contencios constituțional să analizeze o situație de fapt, respectiv schimbarea abuzivă a destinației locuinței în care aceștia locuiesc din locuință de serviciu în locuință de intervenție. Curtea constată deci că, în esență, motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestor prevederi, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excedează competenței instanței de contencios constituțional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sunt neconstituționale prevederile actelor

care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", art. 2 alin. (3), din aceeași lege, stabilind: "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată

". Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că, de principiu, nu intră în atribuțiile sale cenzurarea interpretării și aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 din Constituție, justiția se înfăptuiește prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Mihail Stoian și Elena Stoian în Dosarul nr. 6.538/94/2007 al Judecătoriei Buftea. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu _________