DECIZIE nr. 253/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție invocată de Lazăr Dorin Maior în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Brașov - Secția penală. La apelul nominal răspund autorul excepției, asistat de apărătorul ales, precum și părțile Ovidiu Tition și Florina Aprofirei. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției de neconstituționalitate, prin apărător, solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, reiterând pe larg argumentele expuse în fața instanței de judecată. Părțile Ovidiu Tition și Florina Aprofirei solicită, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu prevederile constituționale și convenționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 6 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 941/197/2007, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Excepția a fost ridicată de Lazăr Dorin Maior într-o cauză penală privind săvârșirea a trei infracțiuni de șantaj prevăzute de art. 194 alin. 1 și 2 din Codul penal, raportat la art. 13^1 din Legea nr. 78/2000. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2), deoarece "creează un regim sancționator discriminatoriu în raport cu ceilalți subiecți al infracțiunii de șantaj, întrucât realizarea formei speciale agravante a șantajului este condiționată doar de calitatea persoanei, fără a se pretinde ca fapta să fi fost săvârșită în legătură cu această calitate". De asemenea, autorul excepției arată că dispozițiile art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 contravin și prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (12), art. 11 și art. 20, raportat la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece este nesocotit principiul legalității infracțiunilor și pedepselor. În acest sens arată că o infracțiune trebuie să fie definită clar prin lege. Această condiție este îndeplinită doar dacă individul poate să știe, pornind de la prevederea normei pertinente, la nevoie, cu ajutorul interpretării ce este dată în jurisprudență, ce acte și omisiuni sunt de natură să-i angajeze responsabilitatea penală în temeiul legii speciale. Judecătoria Brașov - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale, consideră că excepția este neîntemeiată. Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, potrivit cărora "Infracțiunea de șantaj, prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani". Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă. Astfel, Curtea Constituțională a stabilit, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că principiul constituțional al egalității nu are semnificația uniformității, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situații care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică unei categorii de persoane clar circumstanțiate de legiuitor încă din primul articol al legii, respectiv:

a) care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice;

b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici;

c) care exercită atribuții de control, potrivit legii;

d) care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența;

e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la: operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale;

f) care dețin o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat, într-o organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație;

g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condițiile prevăzute de lege.

Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 78/2000, justifică stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este și incriminarea mai severă a infracțiunii de șantaj în care sunt implicate acestea. Așa fiind și întrucât textul de lege criticat se aplică, fără privilegii sau discriminări, în toate situațiile ce implică persoane dintre cele arătate la art. 1 al legii, nu se poate susține încălcarea principiului egalității în drepturi. În sensul celor de mai sus, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 695 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006. Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 față de art. 21 alin. (3) din Constituție, se constată că textul criticat, prin care se instituie pentru infracțiunea de șantaj o pedeapsă mai severă decât cea prevăzută de art. 194 din Codul penal, nu este de natură să aducă atingere dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate sunt în deplin acord și cu prevederile art. 23 alin. (12), art. 11 și art. 20 din Constituție raportat la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. Curtea constată că principiul legalității incriminării și cel al legalității pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât și a pedepsei. Din această perspectivă, analizând textul art. 13^1 din Legea nr. 78/2000, nu se poate ajunge la constatarea că legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotrivă, potrivit textului legii, infracțiunea de șantaj, prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani. Astfel fiind, Curtea constată că dispozițiile criticate conțin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt "previzibile" și suficient de clare în definirea faptei și a scopului ilicit al acesteia. În consecință, și sub acest aspect excepția urmează a fi respinsă. Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție invocată de Lazăr Dorin Maior în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Brașov - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Florentina Geangu