DECIZIE nr. 208/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, precum și a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 12.320/233/2007 al Judecătoriei Galați. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curții că partea Societatea Comercială "LC Favorit" - S.R.L. din Galați a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei în lipsă. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.561 D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Societatea Comercială "Drumuri Publicitare" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.502/338/2007 al Judecătoriei Zărnești. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.556 D/2007 și nr. 1.561 D/2007, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.561 D/2007 la Dosarul nr. 1.556D/2007, care a fost primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin Încheierea din 22 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 12.320/233/2007, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, precum și a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galați în dosarul menționat. Prin Încheierea din 31 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.502/338/2007, Judecătoria Zărnești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Societatea Comercială "Drumuri Publicitare" - S.R.L. în dosarul menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate, asemănătoare în cele două dosare conexate, se susține, în esență, că dispozițiile art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece, prin instituirea obligativității plății unei cauțiuni fără de care cererea de suspendare a executării nu se ia în discuția părților în fața instanței de judecată, nu se protejează în mod echitabil proprietatea privată. Totodată, nu se asigură dezideratele unui proces echitabil în sensul asigurării egalității părților în ceea ce privește administrarea probelor aflate la dosarul cauzei. Se mai susține și faptul că instituirea unei astfel de proceduri de judecată, fără citarea părților, reprezintă o gravă încălcare a dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil și într-un termen rezonabil. În ceea ce privește art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se susține că încalcă liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil prin aceea că permite cenzurarea excepției de neconstituționalitate de către instanța în fața căreia se ridică o asemenea excepție. Judecătoria Galați apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia instanței, cauțiunea stabilită de normele criticate "reprezintă, atât pentru părțile în cauză, cât și pentru instanță, garanția că se săvârșesc abuzuri de drept [

]. De asemenea, prin această măsură se asigură creditorului garanțiile dreptului la un proces echitabil sub aspectul duratei procesului executării silite, care trebuie să se încadreze într-un termen rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale". Se conchide în sensul că excepția de neconstituționalitate a art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă "este și inadmisibilă", având în vedere că prin decizii anterioare Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor prevederi legale. Judecătoria Zărnești apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este admisibilă, deoarece Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra aceleiași excepții prin Decizia nr. 669 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate. Face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, având următorul cuprins: - Art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel. [

] În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."; - Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 146 lit. d) privind atribuții ale Curții Constituționale. Se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și cu motivări asemănătoare, soluția adoptată fiind de fiecare dată aceeași, și anume că acestea sunt constituționale. I. Astfel, în ceea ce privește criticile art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, se constată că, prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a statuat că, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, s-a constatat că, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, prin Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că aceste texte de lege nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, că aceste susțineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de o parte, urgența care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgență care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanței -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de președintele instanței nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretențiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile și garanțiile procedurale. De asemenea, prin Decizia nr. 456 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 28 mai 2007, Curtea a statuat că dispozițiile legale care reglementează posibilitatea președintelui instanței de a dispune suspendarea provizorie a executării silite, chiar și fără citarea părților, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare a executării silite, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată. În sfârșit, prin Decizia nr. 949 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți. II. În ceea ce privește art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se constată că, răspunzând unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, că aceste dispoziții sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea în situațiile date asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii. Considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, precum și a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 12.320/233/2007 al Judecătoriei Galați, și, respectiv, în ceea ce privește art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, de Societatea Comercială "Drumuri Publicitare" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.502/338/2007 al Judecătoriei Zărnești. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta