DECIZIE nr. 96/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 241 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Europa Guard" - SRL în Dosarul nr. 5.950/306/2007 al Judecătoriei Sibiu. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu conțin dispoziții prin care să se restrângă în vreun fel drepturile angajatorului. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 25 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.950/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 241 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Europa Guard" - SRL în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenționale împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenției. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul muncii contravine prevederilor art. 41 alin. (5), art. 45, art. 53, art. 57, art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție. Se arată că prin încălcarea dreptului de a negocia individual modul de desfășurare a raporturilor de muncă se restrânge, fără a se respecta limitele constituționale, dreptul angajatorului de a-și desfășura activitatea economică. Judecătoria Sibiu apreciază că excepția este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul muncii sunt constituționale. Se arată că rațiunea încheierii contractelor colective de muncă la nivel național constă tocmai în asigurarea, în mod unitar, a drepturilor tuturor salariaților din întreaga țară. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 241 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Textul de lege criticat are următoarea redactare: - Art. 241: "(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: [

]

d) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (5) referitor la garantarea dreptului la negocieri colective, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială, precum și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) referitoare la economie și libertatea comerțului. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Rațiunea reglementării încheierii contractelor colective de muncă atât la nivel de unitate, cât și la nivel de ramură și la nivel național, constă în aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Constituție care garantează atât dreptul la negocieri colective în materie de muncă, cât și caracterul obligatoriu al convențiilor colective. Totodată, una dintre obligațiile statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, prevăzută la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, constă tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariaților din întreaga țară sau din unitățile care aparțin unei anumite ramuri a economiei. Acest scop nu s-ar putea realiza dacă nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, în ceea ce privește drepturile minimale ale angajaților. În consecință, ținând seama de aceste considerente, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 41 alin. (5), art. 45, art. 57 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Totodată, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate prin invocarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, deoarece Legea nr. 53/2003 - Codul muncii a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 din Constituție, în urma angajării răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședința comună din data de 9 decembrie 2002. În ceea ce privește invocarea celorlalte texte constituționale invocate în susținerea excepției, și anume art. 53 și art. 135 alin. (1), Curtea reține că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză. De altfel, Curtea a statuat și în Decizia nr. 511 din 15 iunie 2006 referitoare la dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, că "dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale". Prin aceeași decizie, însă, instanța de contencios constituțional a arătat că "părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare". Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea celor statuate prin această decizie, considerentele menționate sunt valabile și în această cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 241 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Europa Guard" - SRL în Dosarul nr. 5.950/306/2007 al Judecătoriei Sibiu. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta