DECIZIE nr. 1138/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6, ale art. 31 alin. (1) și ale art. 33 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Independence Tour" -S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 3.295/62/2006 al Tribunalului Brașov - Secția comercială - Judecătorul-sindic. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 20 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.295/62/2006, Tribunalul Brașov - Secția comercială - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6, ale art. 31 alin. (1) și ale art. 33 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Independence Tour" - S.R.L. din Brașov cu prilejul soluționării cererii formulate de creditoarea Societatea Comercială "Chimofarm" - S.R.L. din Roman pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva autorului excepției de neconstituționalitate. În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt contrare dreptului la un proces echitabil, întrucât, prin instituirea unei prezumții de insolvență, creează o situație nefavorabilă debitorului care va trebui să probeze inexistența stării de insolvență. De asemenea, consideră că art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 reprezintă un temei de drept suplimentar, nejustificat, pus la îndemâna creditorului pentru valorificarea drepturilor sale, deși acesta mai are la dispoziție și alte instrumente juridice pentru valorificarea pretențiilor sale, precum Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 și prevederile Codului civil. În sfârșit, consideră că dreptul la un proces echitabil este încălcat și prin decăderea debitorului din dreptul de a solicita reorganizarea judiciară după ce a contestat starea de insolvență. Tribunalul Brașov - Secția comercială - Judecătorul - sindic arată că instituirea prezumției de insolvență are ca justificare necesitatea asigurării celerității acestei proceduri, precum și faptul că pentru debitor este mult mai facil să dovedească inexistența stării de insolvență decât pentru creditor să probeze existența acesteia. De asemenea, arată că definirea creditorilor care pot să solicite deschiderea procedurii insolvenței nu este contrară dispozițiilor constituționale. În ceea ce privește art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, arată că acesta nu face decât să reglementeze conținutul cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fără a încălca dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. În sfârșit, referindu-se la art. 33 alin. (1), (2) și (4) din aceeași lege, judecătorul-sindic arată că debitorul are dreptul de a contesta deschiderea procedurii insolvenței, dar această contestație nu trebuie să aibă un scop șicanatoriu, respectiv pentru a tergiversa soluționarea cererii creditorului. Interdicția debitorului de a mai depune cerere de reorganizare este justificată de faptul că acesta avea posibilitatea de a opta în sensul recunoașterii stării de insolvență și de a cere reorganizarea sau de a contesta deschiderea procedurii insolvenței. Exprimarea opțiunii debitorului este un drept acordat de legiuitor acestuia în condiții de egalitate cu creditorul și care justifică cu evidență accesul la justiție. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că principiul constituțional al egalității în drepturi presupune un tratament egal unor persoane care se găsesc în situații juridice identice, or, constată că în procedura insolvenței debitorul, pe de o parte, și creditorii, pe de altă parte, nu se află pe poziții de egalitate și, în consecință, dispun de mijloace procesuale distincte pentru apărarea drepturilor și realizarea intereselor lor. Această procedură urmărește protejarea intereselor creditorilor, întrucât situația imposibilității acoperirii creanțelor scadente este o consecință a deficiențelor în conducerea societății, o culpă a debitorului. Instituirea prezumției de insolvență nu îl împiedică pe debitor să beneficieze de toate mijloacele și garanțiile procedurale legale care condiționează desfășurarea unui proces echitabil. De asemenea, interzicerea debitorului de a mai propune un plan de reorganizare după contestarea deschiderii procedurii insolvenței este justificată de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea acestei proceduri, iar contestarea neîntemeiată a insolvenței poate fi privită ca o intenție de tergiversare a cauzei. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, având în vedere art. 16 din Constituție, arată că debitorul, cu privire la care operează prezumția de insolvență, se află într-o situație diferită față de debitorii chemați în judecată în procedura dreptului comun, astfel că se justifică tratamentul juridic diferit. De asemenea, consideră că textele de lege criticate nu contravin dreptului de acces liber la justiție, sens în care arată că acest drept constituțional are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6, ale art. 31 alin. (1) și ale art. 33 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Textul de lege criticat are următoarea redactare: - Art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: 1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori; [

]

6. prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile;" - Art. 31 alin. (1): "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul și temeiul creanței;

b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.";

- Art. 33 alin. (1), (2) și (4): "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului.

(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență.

Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. [

]

(4) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide, printr-o sentință, procedura generală, situație în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale și numai dacă aceștia își exprimă intenția de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2)."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 21 privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, acesta instituie, într-adevăr, o prezumție de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadență. Instituirea acestei prezumții, cu consecința răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată însă de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței, principiu recunoscut pentru desfășurarea raporturilor de drept comercial, cât și de nevoia de a se evita obligația creditorului de a dovedi starea de insolvență, fapt ce ar fi imposibil în condițiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului și la datele privind disponibilitățile bănești ale acestuia. Cât privește critica art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, Curtea observă că aceasta se întemeiază, de fapt, pe nemulțumirea autorului excepției cu privire la reglementarea procedurii insolvenței în măsura în care creditorii au la dispoziție și alte mijloace procedurale pentru satisfacerea drepturilor lor, inclusiv cele de drept comun. În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvență cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. Acest mod de reglementare este în perfect acord cu principiul constituțional al egalității în drepturi, care, după cum s-a statuat în numeroase rânduri în jurisprudența Curții Constituționale, nu presupune omogenitate, astfel încât situații diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat. Examinând critica de neconstituționalitate a art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că autorul excepției nu a arătat sub ce aspect acest text de lege ar contraveni textelor constituționale invocate. Curtea Constituțională a mai analizat însă articolul de lege criticat în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi și cu dreptul de liber acces la justiție tot din perspectiva temeiurilor de neconstituționalitate invocate de un debitor în cadrul procedurii insolvenței. Astfel, prin Decizia nr. 312 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, a arătat că "creditorul este îndreptățit să acționeze pe orice cale legală pentru valorificarea creanțelor sale, iar dacă debitorul nu este în insolvență, își poate lichida oricând datoriile, prevenind deschiderea ori determinând închiderea acestei proceduri, astfel încât principiul ocrotirii în mod egal a proprietății private este pe deplin aplicabil atât în privința proprietății debitorului, cât și a creanțelor creditorilor." În sfârșit, cu privire la critica de neconstituționalitate a art. 33 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că aceasta are în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existența stării de insolvență, iar contestația i-a fost respinsă. În legătură cu aceasta, Curtea reține că garantarea libertății economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toți cei care desfășoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor creditorilor. Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariția totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluției cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluției de deschidere a procedurii insolvenței, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestația, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, Curtea observă că legea pune la dispoziție mai multe căi prin care debitorul își poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiție. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6, ale art. 31 alin. (1) și ale art. 33 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Independence Tour" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 3.295/62/2006 al Tribunalului Brașov - Secția comercială - Judecătorul-sindic. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea