DECIZIE nr. 923/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială Indus - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 14.182/325/2007 al Tribunalului Timiș - Secția civilă. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Stelian Garofil, cu împuternicire la dosar, și pentru partea Parohia Ortodoxă Sârbă din Timișoara, avocatul Ioan P. Vlaic, având depusă la dosar delegație de substituire a doamnei avocat Snejana Mara Opriș. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, Parohia Ortodoxă Sârbă Timișoara a comunicat întâmpinare prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Cauza este în stare de judecată. Apărătorul autorului excepției solicită admiterea acesteia, reiterând susținerile cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei. Avocatul părții Parohia Ortodoxă Sârbă din Timișoara solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, reiterând susținerile cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere în parte a excepției de neconstituționalitate, doar cu privire la imobilul aflat la poziția 8 din anexa ce face parte din ordonanță, imobil aflat în proprietatea Societății Comerciale Indus - S.R.L. din Timișoara. În acest sens, arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998 reprezintă un act de reparare a nedreptăților din perioada comunistă, însă trebuie avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauzele Raicu contra României, 2006, și Pincova și Pinc contra Republicii Cehe, 2003, a statuat că "diminuarea vechilor atingeri nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate". Totodată, arată că art. 2 din ordonanța de urgență nu prevede despăgubirea actualilor deținători ai imobilului, prin neindemnizarea acestora realizându-se astfel o expropriere contrară dispozițiilor art. 44 din Constituție. De asemenea, consideră că, în cauză, își mențin valabilitatea și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 234/1999. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 14.182/325/2007, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România. Excepția a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect o acțiune în revendicare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că actul normativ criticat este neconstituțional în măsura în care se extinde asupra bunurilor care aparțin unui proprietar privat. Arată că imobilul în litigiu, deși figurează printre imobilele prevăzute în cuprinsul anexei la acest act normativ, nu se află în proprietatea statului, ci în proprietatea unei persoane private, motiv pentru care Guvernul nu putea dispune de un astfel de bun prin ordonanță de urgență. Face referire la Decizia nr. 234/1999, prin care Curtea Constituțională, admițând, în parte, excepția de neconstituționalitate, a constatat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituționale în ceea ce privește restituirea către comunitatea maghiară din România a imobilului aflat în proprietatea Societății Comerciale "TIM PRESS" - S.A., prevăzut la poziția 11 din anexa care face parte din ordonanța de urgență. Precizează că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 și 136, deoarece cerințele acestor texte nu au fost îndeplinite, câtă vreme, pe de o parte, nu erau întrunite condițiile și procedura prevăzute de Legea nr. 33/1994, iar, pe de altă parte, despăgubirile nu au fost acordate în prealabil, conform art. 44 alin. (3) din Constituție. Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, dat fiind faptul că imobilul în cauză se află în proprietatea unei persoane private și nu aparține statului. Astfel, Guvernul nu putea dispune prin ordonanță de urgență de acest bun. Consideră că, în speță, trebuie reținute atât dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", cât și cele ale Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede, la art. 1 paragraful 1, că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Reține că, în cauză, trecerea în proprietatea statului nu s-a făcut nici prin expropriere, nici prin confiscare și în niciun caz cu plata vreunei despăgubiri. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituționale. În acest sens, reține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 136 în măsura în care imobilul din prezenta cauză nu se mai află în proprietatea statului, ci constituie obiect al dreptului de proprietate privată, situație în care Guvernul nu poate să dispună prin ordonanță de urgență de acest bun. Totodată, reține ceea ce a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 234/1999, respectiv faptul că într-un stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constituție, repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la procedee legale, care să nu contravină dispozițiilor constituționale și obligațiilor ce decurg din tratatele și documentele internaționale pe care statul român și le-a asumat și a căror respectare este obligatorie, conform art. 11 și art. 20 din Constituție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 iulie 1998, aprobată prin Legea nr. 458 din 12 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 19 noiembrie 2003. Actul normativ criticat are 3 articole, cu următorul conținut: - Art. 1: "Clădirile, împreună cu terenul aferent, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, care au aparținut comunităților (organizații, culte religioase) cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și au fost trecute după anul 1940 în patrimoniul statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naționalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora."; - Art. 2: "(1) În scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1, se instituie, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, o comisie specială formată, pe baze paritare, din reprezentanți ai Guvernului și ai comunităților prevăzute în anexă.

(2) Comisia va stabili succesorii din cadrul comunităților care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate și va avea sarcina de a întocmi, pe bază de acte doveditoare, documentația pentru fiecare imobil în parte. Transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexă va avea loc la data semnării protocolului redactat de comisie.

(3) Comisia prevăzută la acest articol este abilitată să examineze, cu respectarea aceleiași proceduri, cererile de restituire și a altor imobile din această categorie, care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România. După identificarea acestor imobile, comisia va supune Guvernului propuneri corespunzătoare.";

- Art. 3: "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se va realiza la data încheierii protocoalelor de predare-preluare între actualii deținători ai imobilelor și succesorii stabiliți, menționând concret drepturile actualilor deținători." Între cele 17 imobile prevăzute în anexa la ordonanța de urgență se află, la poziția 8, imobilul situat în Timișoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, județul Timiș, cu indicarea următoarelor mențiuni: titular al dreptului de proprietate - Mujea Marcelini, prin act de cumpărare contestat; destinația inițială - Casa "Makry" a Fundației "Makry Stojkovici"; folosința actuală - Birouri și magazine; temei juridic al trecerii imobilului în proprietatea statului - Nu există niciun act, s-a preluat abuziv, în anul 1968, cu titlu de succesiune vacantă; solicitant al restituirii - comunitatea sârbilor din România. Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 relative la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată și ale art. 136 alin. (5) care prevăd inviolabilitatea proprietății private. Analizând motivele de neconstituționalitate invocate, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, Curtea a admis, în parte, excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și a constatat că acestea sunt neconstituționale în ceea ce privește restituirea către comunitatea maghiară din România a imobilului aflat în proprietatea Societății Comerciale "TIM PRESS" - S.A., prevăzut la poziția 11 din anexa ce face parte din ordonanța de urgență. Pentru a pronunța soluția de admitere, Curtea a reținut următoarele: Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998 Guvernul a dispus restituirea către foștii proprietari - diferite comunități ale cetățenilor aparținând minorităților naționale din România - a imobilelor prevăzute în anexa ce face parte integrantă din ordonanța de urgență. Cele mai multe dintre imobilele prevăzute la cele 17 poziții din anexa la ordonanța de urgență aparțineau, conform precizărilor pe care aceasta le cuprinde, statului sau unor autorități publice centrale sau locale. În decizia menționată, Curtea a reținut că imobilul prevăzut la poziția 11 din anexa ce face parte din ordonanța de urgență "constituie proprietatea privată

și beneficiază de protecția proprietății private, instituită prin art. 41 alin. (1) și (2), precum și prin art. 135 alin. (6) din Constituție." De aceea, Guvernul nu poate să dispună prin ordonanță de urgență de acest bun care nu se mai află în proprietatea statului. Curtea a reținut totodată că, în conformitate cu regimul constituțional al dreptului de proprietate, naționalizarea este inadmisibilă. Trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privată se poate realiza prin expropriere, în condițiile prevăzute la art. 44 alin. (3) și (6) din Constituție, sau prin confiscare, în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții, în condițiile prevăzute la alin. (9) al aceluiași articol. "Aceste dispoziții constituționale constituie garanții ale dreptului de proprietate privată, care nu pot fi eludate prin procedeul utilizării ordonanței de urgență, chiar dacă, așa cum este evident, nu se poate pune în discuție dreptul comunității maghiare din România la repararea nedreptății care i s-a făcut prin trecerea abuzivă în proprietatea statului, în timpul regimului comunist, a imobilului în litigiu." Totodată, Curtea a statuat că, deși în art. 3 al ordonanței de urgență se prevede că "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se va realiza la data încheierii protocoalelor de predare-preluare între actualii deținători ai imobilelor și succesorii stabiliți, menționând concret drepturile actualilor deținători", ceea ce ar putea sugera și o eventuală despăgubire, aceasta nu este de natură să modifice concluzia referitoare la neconstituționalitatea ordonanței de urgență cu privire la restituirea imobilului în cauză, întrucât, astfel cum prevede art. 44 alin. (3) din Constituție, "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire". În concluzie, Curtea a stabilit că aceste cerințe constituționale nu au fost realizate în cauză, întrucât despăgubirile, presupunând că ar fi fost în intenția emitentului ordonanței de urgență de a le plăti și că ar fi fost acceptate de proprietarul actual al bunului, nu au fost acordate în prealabil conform art. 44 alin. (3) din Constituție. Soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, de vreme ce imobilul situat în Timișoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, județul Timiș, aparținând Societății Comerciale Indus - S.R.L. din Timișoara ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între această societate și vânzător, constituie proprietate privată și beneficiază de protecție, conform art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție. Pe de altă parte, într-un stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constituție, repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la procedee legale, care să nu contravină dispozițiilor constituționale și obligațiilor ce decurg din tratatele și documentele internaționale pe care statul român și le-a asumat și a căror respectare este obligatorie, conform dispozițiilor art. 11 și art. 20 din Constituție. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Raicu contra României, 2006, și Pincova și Pinc contra Republicii Cehe, 2003), care a statuat ca "persoanele care și-au dobândit bunurile de bună-credință să nu fie aduse în situația de a suporta ponderea responsabilității statului care a confiscat în trecut aceste bunuri". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Admite, în parte, excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială Indus - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 14.182/325/2007 al Tribunalului Timiș - Secția civilă, și constată că prevederile referitoare la imobilul situat în Timișoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, județul Timiș, aflat în proprietatea autorului excepției, prevăzut la poziția 8 din anexa care face parte din ordonanța de urgență, sunt neconstituționale. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu