DECIZIE nr. 827/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și (3) și art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Asociația "21 Decembrie 1989" din București, prin președintele Teodor Mărieș, precum și de Teodor Mărieș, personal, în Dosarul nr. 1.149/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. La apelul nominal răspunde autoarea excepției, prin președinte Teodor Mărieș, precum și partea Teodor Mărieș, personal. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Având cuvântul, partea Teodor Mărieș, în nume propriu și ca reprezentant al Asociației "21 Decembrie 1989" din București, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, precum și judecarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.149/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) și (3) și art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de recurenta Asociația "21 Decembrie 1989" din București, prin președintele Teodor Mărieș, precum și de Teodor Mărieș, personal, într-o cauză având ca obiect recursul împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 3 alin. (2) și (3) și ale art. 14 teza ultimă din Legea nr. 47/1992 contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin aceea că sustrag controlului instanțelor de judecată anumite acte ale unui organism politico-jurisdicțional, așa cum este Curtea Constituțională, prin aceasta fiind încălcate și dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv. Se mai susține și neconstituționalitatea prevederilor art. 31 din Legea nr. 47/1992, deoarece înlătură posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva unei decizii prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală consideră că excepția este neîntemeiată, arătând că legiuitorul are dreptul de a sustrage controlului judecătoresc hotărâri care sunt pronunțate de organe din afara sistemului instanțelor judecătorești. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, arătând că instanța de contencios constituțional este autoritatea publică ce sprijină buna funcționare a puterilor publice în cadrul raporturilor de separație, echilibru, colaborare și control reciproc, fiind independentă față de orice altă autoritate și supunându-se numai Constituției și legii sale organice. Se mai arată că legiuitorul este competent să stabilească competența și sfera atribuțiilor Curții Constituționale, iar caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate de această autoritate politico-jurisdicțională nu este de natură să aducă atingere vreunui text constituțional. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Referitor la obiectul excepției, Curtea constată că autorii acesteia fac referire și la neconstituționalitatea prevederilor art. 14 teza ultimă din Legea nr. 47/1992, însă, față de prevederile art. 29 alin. (4) din legea sa de organizare și funcționare, Curtea urmează să se pronunțe în limitele sesizării sale prin încheierea instanței de judecată, respectiv asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și (3) și art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 3 alin. (2) și (3): "(2) În exercitarea atribuțiilor care îi revin Curtea Constituțională este singura în drept să hotărască asupra competenței sale.

(3) Competența Curții Constituționale, stabilită potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nicio autoritate publică.";

- Art. 31: "(1) Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

(2) În caz de admitere a excepției, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.

(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic și social al României și în art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Examinând excepția, Curtea reține următoarele: Criticile de neconstituționalitate se referă, în esență, la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, care nu sunt supuse niciunei căi de atac, prin aceasta fiind încălcat, potrivit susținerilor autorilor excepției, dreptul constituțional de acces liber la justiție. Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente: Curtea Constituțională este o autoritate publică politico-jurisdicțională care se situează în afara sferei puterii legislative, executive sau judecătorești, rolul său fiind acela de a asigura supremația Constituției, ca Lege fundamentală a statului de drept. Este adevărat că în exercitarea acestei atribuții Curtea dispune de modalități de control jurisdicțional al supremației Constituției, asemănătoare jurisdicției unei instanțe judecătorești, procedurile prin care se realizează atribuțiile Curții au trăsăturile procedurilor judecătorești, iar în exercitarea atribuțiilor, judecătorii sunt independenți și inamovibili. Acest lucru nu are nicidecum însă semnificația exercitării funcției puterii judecătorești sau a existenței posibilității de control judiciar, exercitat de către instanțele de judecată, asupra deciziilor pronunțate de către Curtea Constituțională. Legiuitorul este îndreptățit să reglementeze competența și atribuțiile Curții Constituționale în mod diferit de acelea ale instanțelor de judecată, fiind vorba de instituții cu natură juridică și funcții diferite, în deplin acord cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească. Prin urmare, Curtea constată că nu este întemeiată susținerea autorului excepției cu privire la încălcarea dreptului de acces liber la justiție, dat fiind faptul că acest drept a fost pe deplin exercitat, prin formularea acțiunii în fața instanței judecătorești, care a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate. Semnificația principiului constituțional al accesului liber la justiție nu se referă la apărarea unui drept, a unei libertăți sau a unui interes legitim în fața Curții Constituționale, în mod direct, ci numai în fața instanțelor judecătorești, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, realizează justiția. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și (3) și art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Asociația "21 Decembrie 1989" din București, prin președintele Teodor Mărieș, precum și de Teodor Mărieș, personal, în Dosarul nr. 1.149/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie