DECIZIE nr. 468/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, 4 și art. 13 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioan Lica și Corneliu-Adrian Lica în Dosarul nr. 17.855/301/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, deoarece autorii acesteia nu motivează în ce constă neconstituționalitatea prevederilor de lege criticate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 17.855/301/2006, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, 4 și art. 13 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioan Lica și Corneliu-Adrian Lica. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia indică doar texte constituționale, pretins a fi încălcate, fără a motiva în ce constă contrarietatea cu dispozițiile constituționale. Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 16 și 44 din Constituție. În ce privește art. 27 și 41 din Constituție, invocate ca fiind încălcate, arată că acestea nu sunt incidente în cauză. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl constituie prevederile art. 3, 4 și art. 13 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, prevederi care au următorul conținut: - Art. 3: "Durata contractelor de închiriere încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza Legii nr. 17/1994, pentru suprafețele locative folosite de unități de învățământ sau de așezăminte social-culturale, redobândite de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se prelungește, la cererea chiriașului, pentru o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."; - Art. 4: "Pentru imobilele - terenuri și construcții - redobândite de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora și folosite la data cererii de retrocedare de unități de învățământ, de așezăminte social-culturale sau de instituții publice, proprietarul va încheia, la cererea locatarului, un contract de închiriere pe o durată de 3 ani."; - Art. 13 lit. a): "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:

a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriași cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2 - 7;".

Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății indiferent de titular. Examinând excepția, Curtea reține următoarele: Unele texte, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, precum și unele dintre textele ei, printre care și textul art. 13, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Decizia nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, precum și Decizia nr. 566 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a statuat în sensul constituționalității prevederilor acestei ordonanțe. Curtea a decis că măsurile de protecție a chiriașilor, instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999, își au temeiul constituțional în art. 47 alin. (1) și în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, finalitatea acestei ordonanțe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriași și proprietari, de a oferi soluții juridice situațiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de exercitare a atributelor dreptului său de proprietate dar, în același timp, și protecția chiriașilor împotriva unor eventuale abuzuri. Curtea a mai reținut în jurisprudența sa că protecția temporară a chiriașilor, inclusiv în condițiile retrocedării imobilelor către foștii proprietari, se realizează prin diverse modalități juridice, cum sunt: prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de 3 sau 5 ani, după caz, asigurarea stabilității în viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului acestora la reînnoirea contractului de închiriere și crearea unor garanții împotriva unor evacuări abuzive, precum și reglementarea unui drept de preempțiune în cazul vânzării locuințelor de către proprietari. În ceea ce privește invocarea încălcării art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu în Decizia nr. 42 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, că reglementarea contractului de închiriere nu privește regimul juridic al proprietății. Și, în fine, Curtea observă că dispozițiile art. 27 și 41 din Constituție nu au incidență în cauză. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, art. 4 și art. 13 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioan Lica și Corneliu-Adrian Lica în Dosarul nr. 17.855/301/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu