DECIZIE nr. 743/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Chivari în Dosarul nr. 331/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea nr. 223/Ap din 27 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 331/296/2008, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Chivari în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect apelurile declarate împotriva unei sentințe penale prin care inculpatul a fost achitat. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale referitoare la folosirea căilor de atac și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală consacrat de art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 14 paragraful 5 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, întrucât modificarea Codului de procedură penală prin Legea nr. 356/2006 a eliminat dintre cazurile pentru care instanța de apel poate dispune desființarea sentinței primei instanțe cu trimitere spre rejudecare situația în care "prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei". În consecință, actuala reglementare conferă instanței de apel posibilitatea de a condamna un inculpat care a fost achitat în primă instanță. Tribunalul Satu Mare - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, într-adevăr, împiedică instanța de apel ca, admițând apelul, să trimită cauza spre rejudecare instanței de fond, deși judecarea s-a făcut fără o cercetare judecătorească temeinică, în condițiile în care motivele de recurs sunt limitativ prevăzute de lege. Consideră că, astfel, textul de lege criticat încalcă dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, precum și dreptul la apărare al condamnatului, motiv pentru care propune revenirea la forma anterioară modificării aduse prin art. I. pct. 174 din Legea nr. 356/2006. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției, făcând trimitere și la Decizia Curții Constituționale nr. 239/2007. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, modificate prin art. I. pct. 174 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: [

] 2. admite apelul și: [

] b) desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum și ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului raportate la dispozițiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 14 paragraful 5 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, dispoziții referitoare la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în realitate autorul excepției dorește completarea dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, în sensul că, pe lângă motivele prevăzute de textul de lege criticat pentru care instanța de apel poate dispune desființarea sentinței primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, să existe încă un motiv, și anume atunci când fondul cauzei nu a fost corect soluționat. O asemenea solicitare excedează însă competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Chivari în Dosarul nr. 331/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică