DECIZIE nr. 527/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Irina Moisescu în Dosarul nr. 10.893/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. La apelul nominal se prezintă partea Clementa Croitoru, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Partea prezentă solicită respingerea excepției, arătând că scopul urmărit de autorul acesteia a fost acela de a tergiversa cauza. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10.893/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Irina Moisescu. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia descrie desfășurarea procesului în cadrul căruia a formulat excepția de neconstituționalitate și redă conținutul textelor constituționale cu care pretinde că art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ar intră în coliziune, fără a arăta în ce constă neconstituționalitatea acestuia. În realitate, autorul este nemulțumit de faptul că, neavând calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în natură, întrucât deține doar un drept de uzufruct asupra acestuia, nu are nici calitatea de a formula contestație împotriva deciziei prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor fostului proprietar. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat stabilește cadrul procesual în care poate fi atacată dispoziția de respingere a notificării de către persoana care a formulat notificarea, terțele persoane având deschisă calea dreptului comun pentru atacarea în justiție a unui act juridic. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul conținut: "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare." Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1, 15, 16, 21, 44 și 124. Curtea constată că dispozițiile Legii nr. 10/2001 au instituit o procedură administrativă sui-generis, având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor, deținute la data intrării în vigoare a legii de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1). Regula instituită de lege în această materie o reprezintă restituirea în natură a imobilelor, excepția fiind despăgubirea prin echivalent în cazurile expres prevăzute de lege. Declanșarea procedurii are loc pe calea unei notificări adresate de către persoana îndreptățită persoanei juridice deținătoare, iar dacă aceasta din urmă nu este cunoscută, primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilul sau instituției care a efectuat privatizarea, respectiv Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, ministerul de resort sau autoritatea administrației publice locale, în cazul în care imobilul se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabilește dreptul persoanei care se pretinde îndreptățită la restituirea imobilului de a ataca, la secția civilă a tribunalului competent, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură. Argumentele prin care se tinde la motivarea excepției vizează nemulțumirea autorului cu privire la limitarea, prin dispoziția criticată, a categoriei persoanelor care au calitatea de a promova acțiunea în instanță. Or, în condițiile în care decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării ori a cererii de restituire privește realizarea intereselor legitime ale persoanelor care se pretind îndreptățite, în vederea recuperării bunurilor care le-au aparținut și care au fost preluate abuziv de stat, numai aceștia justifică un interes și, implicit, calitate procesuală activă în declanșarea controlului judiciar de legalitate al respectivelor hotărâri. Așa fiind, dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu fac altceva decât să reglementeze cadrul desfășurării fazei judiciare a procedurii privind restituirea imobilelor care fac obiectul legii reparatorii. Curtea reține că lărgirea acestui cadru procesual, sub aspectul persoanelor care pot avea calitate procesuală activă, echivalează cu o completare a legii pe calea controlului de constituționalitate, operațiune care excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Irina Moisescu în Dosarul nr. 10.893/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu