DECIZIE nr. 773/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Victra" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 2.932/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ-fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că, după cum rezultă din motivare, autorul acesteia urmărește, în realitate, modificarea textelor de lege criticate, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 12 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.932/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ-fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Victra" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în cadrul procedurii insolvenței. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 31 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu cele ale art. 3 pct. 1 din aceeași lege, care definesc insolvența, instituie posibilitatea oricărui pretins creditor să formuleze o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva oricărui așa-zis debitor, posibilitate ce conduce, în practică, la o serie de abuzuri. Astfel, consideră că art. 31 ar trebui să prevadă cerința dovedirii creanței printr-un titlu executoriu și a existenței mențiunii că, înainte de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc în vederea executării silite, iar în urma acestui demers, debitorul nu are posibilitatea de a acoperi acel pasiv. În lipsa acestor prevederi, textul de lege criticat este discriminatoriu, afectând pe debitor în cazul introducerii unor cereri făcute cu rea-credință de deschidere a procedurii insolvenței. Astfel, până la soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de deschidere a procedurii insolvenței, ceilalți creditori se vor înscrie la masa credală, ceea ce va conduce realmente la intrarea în faliment a comerciantului. Prin urmare, consideră că art. 31 din Legea nr. 85/2006 "trebuie să fie modificat în sensul de a deveni mult mai restrictiv". Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ-fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale și invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale prin deciziile nr. 113/2009, nr. 1.144/2008 și nr. 659/2008. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 pct. 1 și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Textele de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 3: "1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;

b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței;";

- Art. 31: "(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor și cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alți creditori împotriva aceluiași debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existența dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora și va stabili îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanțelor, în raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor care au formulat cereri și cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege." Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 16, 21 și 44 din Constituție, care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție și dreptul de proprietate. Examinând excepția de neconstituționalitate în raport cu prevederile art. 16 din Constituție, Curtea constată că autorul excepției susține că debitorii sunt defavorizați, întrucât deschiderea procedurii insolvenței în condițiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 85/2006 ar putea să-i supună pe aceștia unor abuzuri. Or, față de acestea, se reține că principiul egalității are în vedere aplicarea unui regim juridic egal pentru persoane aflate în situații egale. În speță însă, autorul excepției nu indică în raport cu care alte persoane, aflate în situații identice cu a sa, se creează tratamentul juridic diferențiat, motiv pentru care dispozițiile art. 16 din Constituție nu sunt incidente. Apoi, în ceea ce privește dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea observă că prevederile de lege criticate nu împiedică nici pe debitor, nici pe creditor să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime și nici nu aduce atingere posibilității acestora de a-și formula apărări în conformitate cu cerințele unui proces echitabil. Din contră, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 consacră rolul activ al judecătorului care trebuie să vegheze la îndeplinirea condițiilor legale ale cererii de declanșare a procedurii insolvenței. În sfârșit, în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 44 din Constituție, Curtea constată că acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate. Cu titlu de exemplu poate fi amintită Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, prin care s-a statuat că: "dreptul formulării cererii introductive pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului este condiționat de caracterul creanțelor și de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanță și indiferent de valoare". De asemenea, Curtea a reținut că "procedura prevăzută de textul de lege criticat a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu și-a executat voluntar obligațiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condițiile în care, în ceea ce-l privește, era ținut de existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, ci s-a asigurat protecția dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanțe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici". Așa fiind, Curtea a reținut că dreptul de proprietate privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) teza întâi și alin. (2) teza întâi și de art. 136 alin. (5) din Constituție, nu este încălcat prin dispozițiile de lege criticate. Curtea constată însă că, în speță, criticile de neconstituționalitate sunt însoțite de solicitarea ca prevederile de lege criticate să fie modificate "în sensul de a deveni mult mai restrictive". Având în vedere această solicitare, precum și dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Victra" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 2.932/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea