DECIZIE nr. 563/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen Cătălina Gliga - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) și art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Hamad M.W. Sahar și Hamad A.M. Sakher, în nume personal și în calitate de reprezentantă a minorilor Hamad S.A. Hamza și Hamad S.A. Hala în Dosarul nr. 628/847/2007 al Tribunalului Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției ca nefondată. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 31 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 628/847/2007, Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) și art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Hamad M.W. Sahar și Hamad A.M. Sakher, în nume personal și în calitate de reprezentantă a minorilor Hamad S.A. Hamza și Hamad S.A. Hala, într-o cauză aflată în stadiul procesual al recursului, având ca obiect soluționarea plângerii formulate de aceștia împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare de către statul român a unei forme de protecție. În motivarea excepției se arată că soluționarea în primă instanță a plângerilor împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de azil emise de Oficiul Român pentru Imigrări a fost dată de legiuitor în competența judecătoriilor. Or, hotărârile amintite sunt acte administrative, iar, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența de judecată în acest domeniu revine, după caz, tribunalelor și curților de apel, iar nu judecătoriilor. Se susține că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, potrivit căruia contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică, întrucât Legea nr. 122/2006 este o lege ordinară. Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. (1) și art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 64 alin. (1): "Plângerea se soluționează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea."; - Art. 67: "Recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de către tribunalul - secția de contencios administrativ - în a cărui circumscripție se află judecătoria a cărei hotărâre este atacată." În opinia autorilor excepției, textele de lege menționate contravin prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. k) potrivit cărora contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică și celor ale art. 126 alin. (6), care garantează controlul judecătoresc al actelor autorităților publice pe calea contenciosului administrativ. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor ce formează obiect al excepției în prezenta cauză, prin raportare la aceleași prevederi constituționale și prin prisma unor critici similare. Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, sau Decizia nr. 701 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția, pentru considerentele acolo reținute. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și motivarea deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) și art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Hamad M.W. Sahar și Hamad A.M. Sakher, în nume personal și în calitate de reprezentantă a minorilor Hamad S.A. Hamza și Hamad S.A. Hala în Dosarul nr. 628/847/2007 al Tribunalului Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu __________