DECIZIE nr. 612/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mercrim D&D" - S.R.L., Societatea Comercială "Dehantox" - S.R.L., Societatea Comercială. "Codemar Service" - S.R.L., Societatea Comercială "Dezinsect" - S.R.L. și Societatea Comercială "Green Eco" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 3.350/62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că actul normativ criticat nu face decât să reglementeze condițiile de participare a operatorilor la licitația pentru prestarea serviciului de salubrizare a localităților, fără a indica un anume operator economic, astfel că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate privind încălcarea principiilor specifice economiei de piață. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.350/62/2008, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Mercrim D&D" - S.R.L., Societatea Comercială "Dehantox" - S.R.L., Societatea Comercială "Codemar Service" - S.R.L., Societatea Comercială "Dezinsect" - S.R.L. și Societatea Comercială "Green Eco" - S.R.L. din Brașov într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind anularea unui act administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat, prin aceea că acordă exclusivitate unui operator economic în vederea prestării serviciului de salubrizare pe raza unei unități administrativ-teritoriale, înlătură, practic, principiul economiei de piață și al concurenței loiale, creând un adevărat monopol pe plan local al respectivului operator în privința prestării acestui gen de servicii. În baza hotărârii consiliului local de dare în administrare sau de atribuire și a contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, particularii (persoane fizice sau societăți comerciale) sunt obligați să efectueze pe proprietatea lor activitățile de deratizare numai cu acel operator, fără posibilitatea selectării altui operator pe criteriile cererii și ale ofertei sau ale raportului calitate/preț, specifice economiei de piață. Aceasta echivalează, în opinia autorilor excepției, cu violarea dreptului de proprietate privată, mai exact a atributului usus, de vreme ce statul sau altă unitate de drept public poate să dispună doar în privința proprietății publice, nu și a proprietății particularilor. Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal nu își exprimă opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu se opune exigențelor principiului garantării dreptului de proprietate privată stabilit de art. 44 alin. (1) din Constituție, în condițiile în care conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite prin lege, iar, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, dreptul de proprietate obligă proprietarul la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și a celorlalte sarcini care, potrivit legii, îi revin. Totodată, cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate trebuie astfel reglementat încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, ceea ce impune stabilirea unor limite rezonabile. Nu este încălcat nici principiul concurenței loiale, prevăzut de art. 135 alin. (1) din Constituție, deoarece Legea nr. 101/2006 conține prevederi de natură să asigure respectarea acestui principiu, stabilind, așa cum impune și art. 9 pct. 1 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, criterii obiective pentru selectarea operatorilor serviciilor de salubrizare. Se precizează, totodată, că "nu se pune problema unei opțiuni a particularilor în ceea ce privește alegerea unui anumit operator de salubrizare, întrucât salubrizarea localităților se realizează prin intermediul unui serviciu public, de către operatorii selectați potrivit prevederilor Legii nr. 101/2006 ". Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006, cu modificările ulterioare, sunt constituționale. Acestea nu aduc atingere sub niciun aspect principiilor economiei de piață, liberei inițiative sau concurenței, ci, dimpotrivă, se conformează acestora, prin aceea că asigură garantarea respectării de către autoritățile administrației publice locale a actelor normative referitoare la delegarea gestiunii serviciilor de salubrizare numai către operatorii care dețin licențe. Apreciază că dispozițiile art. 20 alin. (2), art. 44 alin. (1) și ale art. 148 alin. (2) din Constituție, invocate, nu sunt incidente în cauză. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 17 din Legea nr. 224/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2007 pentru modificarea și completarea Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 3 noiembrie 2008. Textul de lege criticat are următorul conținut: Art. 19 alin. (2) lit. e): "(2) Operatorii, în conformitate cu prevederile legale, au dreptul la: [

] e) exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităților administrativ-teritoriale, acordată fie în baza hotărârii de dare în administrare, fie în baza hotărârii de atribuire și a contractului de delegare a gestiunii." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată și ale art. 135 alin. (1) din Constituție, privind principiile specifice economiei României ca economie de piață, bazate pe libera inițiativă și concurență, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția proprietății. De asemenea, indicând prevederile art. 20 alin. (2) și ale art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală, care consacră principiul aplicării cu prioritate a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, precum și a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, în cazul în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai puțin favorabile sau contrare, autorul excepției invocă prevederile art. 9 pct. 1 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004, text care reglementează principiile specifice sistemului de achiziții publice și gestiunii finanțelor publice, bazate pe transparență, concurență și criterii obiective, precum și măsurile recomandate pentru luarea de decizii eficiente pentru prevenirea corupției. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea nr. 101/2006 stabilește cadrul juridic pentru înființarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanțarea și controlul funcționării serviciului public de salubrizare a localităților. Fiind un serviciu public, deci cu implicații de ordinul interesului public al unei anumite comunități, și făcând parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, acesta se află sub controlul, conducerea și coordonarea autorităților administrației publice locale sau al asociațiilor de dezvoltare intercomunitară. Alegerea modalității de gestiune a serviciului de salubrizare - directă sau indirectă - se face prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară, iar raporturile juridice dintre acestea și operatorii serviciului de salubrizare sunt reglementate, după caz, prin hotărârea de dare în administrare a serviciului de salubrizare, în cazul gestiunii directe, sau contractul de delegare a gestiunii, în cazul gestiunii delegate. La darea în gestiune a serviciului public de salubrizare participă operatorii licențiați de către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, iar delegarea gestiunii serviciului de salubrizare are la bază criterii de transparență, competitivitate și eficiență, unitățile administrativ-teritoriale având totodată obligația să asigure tratament egal pentru toți operatorii serviciilor de salubrizare care acționează în cadrul acelei comunități locale sau al asociației de dezvoltare intercomunitară, după caz. Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 consacră în favoarea operatorilor selectați, potrivit procedurilor legale, să gestioneze serviciul public de salubrizare dreptul la exclusivitate în acest domeniu de activitate pe raza unei anumite comunități locale, astfel cum rezultă din hotărârea de dare în administrare, hotărârea de atribuire sau din contractul de delegare a gestiunii, după caz. Norma juridică criticată nu conferă un drept de exclusivitate unui anumit operator, ci asigură celui care, cu respectarea legii, gestionează serviciul de salubrizare, posibilitatea exercitării în concret a obligațiilor sale specifice, asumate prin actele juridice indicate mai sus. Așadar, textul legal examinat nu face decât să întărească efectul acelor acte juridice în baza cărora un operator, în condiții de transparență și egalitate de tratament, a dobândit gestiunea serviciului public de salubrizare. Totodată, dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006 au menirea de a asigură realizarea efectivă a salubrizării localităților, dincolo de voința fiecărui individ. Fiind un serviciu de interes public, ar fi inadmisibil ca acesta să fie lăsat la libera apreciere a individului, care, așa cum arată în motivare chiar autorii excepției, pot fi de acord sau nu ca prestarea acestui serviciu să fie realizată de un anumit operator, punând astfel în pericol sănătatea publică, valoare ocrotită la nivel constituțional de art. 35. Potrivit alin. (2) al art. 35 din Constituție, "statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept" (la un mediu sănătos), iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător", astfel că dispozițiile criticate reprezintă expresia acestor norme fundamentale. Așa fiind, Curtea nu poate reține criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (1) din Constituție. Mai mult, constată că prevederile art. 20 alin. (2), art. 44 alin. (1) și ale art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mercrim D&D" - S.R.L., Societatea Comercială "Dehantox" - S.R.L., Societatea Comercială. "Codemar Service" - S.R.L., Societatea Comercială "Dezinsect" - S.R.L. și Societatea Comercială "Green Eco" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 3.350/62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi