DECIZIE nr. 514/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 87 alin. (1), art. 88, art. 94 alin. (1) lit. a) și b) și art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Ion în Dosarul nr. 8.646/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public, învederând că art. 94 alin. (1) lit. a) și b), precum și art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au fost abrogate prin Legea nr. 49/2006, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, în ceea ce privește aceste texte legale. Mai arată că soluțiile legislative consacrate de art. 87 alin. (1) și art. 88 din aceeași ordonanță de urgență au fost preluate, ca urmare a aprobării și republicării ulterioare a actului normativ, în art. 95 alin. (1) și art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată. Cu privire la aceste texte legale, precum și cu privire la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, se apreciază că sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 15 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.646/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 87 alin. (1), art. 88, art. 94 alin. (1) lit. a) și b) și art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Ion. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin, în esență, următoarele: - art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 87 alin. (1) și art. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 creează o inegalitate între cetățeni, deoarece prevăd consecințe diferite ale sancțiunii aplicate, după cum a fost dată verbal sau scris, și nu precizează în ce condiții se aplică avertismentul verbal, respectiv cel scris; - art. 16 și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și art. 94 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 determină scindarea nejustificată a procesului și tergiversarea soluționării acestuia, întrucât pun în sarcina organului constatator și, implicit a instanței de judecată, obligația de a verifica antecedentele contravenționale ale contravenientului, fără a condiționa această cerință de un anumit termen, ceea ce încalcă securitatea și stabilitatea raporturilor juridice și a efectelor actelor normative; - art. 5 și 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și art. 87, 88 și art. 94 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 împiedică liberul acces la justiție, întrucât nu prevăd reguli de procedură clare cu privire la condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile procesuale; - art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, obligând instanța să soluționeze cauza grabnic, încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și normele constituționale privind înfăptuirea justiției; - art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instituie prezumția relativă de adevăr și legalitate a procesuluiverbal de contravenție, ceea ce încalcă prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil, sens în care este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Anghel împotriva României, 2007); - art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, stabilind competența de soluționare a plângerilor contravenționale în favoarea judecătoriei, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și pe cele ale art. 126 privind instanțele judecătorești, deoarece instituie o excepție nepermisă de Legea fundamentală în ceea ce privește controlul judecătoresc al actelor administrative. Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 criticate în cauză este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu intră în contradicție cu principiile constituționale, respectiv cu cele din actele internaționale invocate, inclusiv prin referirea și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, se apreciază că este întemeiată, deoarece această ordonanță reglementează în domeniul legilor organice (contenciosul administrativ), în contradicție cu prevederile art. 115 din Constituție. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate. În ceea ce privește textele din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 criticate, precizează că art. 94 alin. (1) lit. a) și b), precum și art. 96 alin. (1) au fost abrogate prin Legea nr. 49/2006, astfel încât excepția de neconstituționalitate a acestor texte legale este inadmisibilă. În ceea ce privește soluțiile legislative consacrate de art. 87 alin. (1) și art. 88 din aceeași ordonanță de urgență, acestea au fost preluate, ca urmare a aprobării și republicării ulterioare a actului normativ, în art. 95 alin. (1) și art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată. Cu privire la aceste texte legale, se apreciază că sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale art. 87 alin. (1), art. 88, art. 94 alin. (1) lit. a) și b) și art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară aprobării acesteia prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006. În ceea ce privește dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 criticate, Curtea constată că, anterior sesizării sale prin Încheierea din 15 septembrie 2008, au fost abrogate, prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 potrivit cărora "Art. 94. - (1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune:

a) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă în decurs de un an titularul permisului de conducere a săvârșit contravenții care cumulează 15 puncte de penalizare;

b) pentru o perioadă de 60 de zile, dacă în decurs de 6 luni de la data expirării duratei de suspendare titularul permisului de conducere a săvârșit contravenții care cumulează 10 puncte de penalizare."

De asemenea, prin același act normativ au fost abrogate și dispozițiile art. 96 din aceeași ordonanță de urgență, criticate de autorul excepției, potrivit cărora, "Art. 96. - În cazul concursului de contravenții care întrunesc mai mult de 15 puncte de penalizare, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se compune din însumarea perioadelor corespunzătoare fiecărei fapte, calculate în condițiile stabilite prin regulament, fără ca această perioadă să depășească 90 de zile." Curtea mai constată că, ulterior modificării și completării prin Legea nr. 49/2006, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu renumerotarea textelor, iar soluțiile legislative de principiu cuprinse în art. 87 alin. (1) și art. 88, criticate de autorul excepției, au fost preluate de art. 95 alin. (1) și art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată. Ulterior republicării, dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. f) din aceeași ordonanță de urgență au fost abrogate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 443 din 29 iunie 2007, iar cele ale art. 96 alin. (6) lit. d) au fost constatate ca fiind neconstituționale, prin Decizia Curții Constituționale nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007. Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra textelor de lege criticate în noua redactare și numerotare a textelor, respectiv asupra art. 95 alin. (1) și art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 95 alin. (1): "Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)."; - Art. 96: "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:

a) aplicarea punctelor de penalizare;

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;

c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop;

d) imobilizarea vehiculului;

e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);

f) [abrogat].

(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală sau, după caz, una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d) și f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică și un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.

(4) În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere din județul sau municipiul București care îl are în evidență pe titularul permisului de conducere.

(5) Confiscarea se dispune de către poliția rutieră prin procesul-verbal de constatare a contravenției, odată cu aplicarea sancțiunii amenzii.

(6) Sunt supuse confiscării:

a) mijloacele speciale de avertizare luminoase și sonore deținute, montate și folosite pe alte autovehicule decât cele prevăzute la art. 32 alin. (2) și (3);

b) dispozitivele care perturbă funcționarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului;

c) plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare care nu corespund standardelor în vigoare și care sunt montate pe vehicule;

d) [încetat efectele]

(7) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părții carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, și punerea lui în imposibilitate de mișcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.

(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier, ca urmare a săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1)."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român de drept, ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 privind instanțele judecătorești, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura protecția economiei de piață și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție, Protocolul nr. 7 la Convenție și art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele: I. Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, în raport de aceleași texte din Legea fundamentală și față de motivări similare. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 787 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, nr. 349 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, nr. 380 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003, și nr. 270 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004. Soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată anterior de Curte, prin deciziile menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi. II. În ceea ce privește art. 94 alin. (1) lit. a) și b) și art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, abrogate la data sesizării Curții cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, precum și art. 96 alin. (2) lit. f) din aceeași ordonanță de urgență, abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69 din 28 iunie 2007, Curtea constată incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate decât dispoziții din legi sau ordonanțe în vigoare. Ca urmare, excepția de neconstituționalitate a acestor texte legale este inadmisibilă. Aceeași soluție, de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, se impune și cu privire la dispozițiile art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, constatate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 661 din 4 iulie 2007, fiind incidente sub acest aspect dispozițiile art. 29 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În ceea ce privește art. 95 alin. (1) și art. 96 alin. (1), (2) lit. a)-e), alin. (3)-(6) lit. a)-c), alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, acestea sunt criticate fie din perspectiva modului de interpretare și aplicare, fie a unor pretinse omisiuni de reglementare (pentru că "nu precizează în ce condiții se aplică avertismentul verbal sau scris"). Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, astfel încât, și sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Ion Ion în Dosarul nr. 8.646/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București. 2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. a) și b) și art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și a dispozițiilor art. 95 alin. (1) și art. 96 din aceeași ordonanță de urgență, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta _________