DECIZIE nr. 568/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, a art. 1 și art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a ordonanței în întregul ei, excepție ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 7.246/245/2008 al Judecătoriei Iași - Secția civilă. La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia. Se arată că prevederile legale criticate folosesc termeni nedefiniți în legislația civilă care permit sancționarea persoanelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.246/245/2008, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, a art. 1 și art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și a ordonanței în întregul ei, excepție ridicată de Corneliu Căileanu în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenționale formulate de autorul excepției. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție prin neclaritatea textelor de lege. Totodată, consideră că art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și ordonanța în întregul ei contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituție, deoarece este încălcat principiul prezumției de nevinovăție. Judecătoria Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens este invocată jurisprudența Curții. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, ale art. 1 și art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ordonanța în întregul ei. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991: "Constituie contravenție săvârșirea uneia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice."; - Art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: "Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București."; - Art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: "(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii."

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 21 privind accesul la justiție și ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție. Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, Curtea constată că este neîntemeiată. Prin Decizia nr. 750 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând, în esență, că prevederile legale se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei și nu afectează în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie vreo măsură menită să lezeze dreptul oricărei persoane de a fi ascultată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial care va hotărî asupra drepturilor sale. În plus, art. 9 din Legea nr. 61/1991 prevede in terminis dreptul de a formula la judecătorie plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor. În legătură cu critica dispozițiilor art. 1 și 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și a ordonanței în întregul ei, prin invocarea prevederilor constituționale referitoare la prezumția de nevinovăție, Curtea reține, de asemenea, că este neîntemeiată. Dispozițiile legale sunt în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare al contravenientului. Textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a mai multor texte din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, reținând, în esență, referitor la art. 34 din ordonanță, că "instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță. Astfel, alin. (1) al textului de lege menționat stabilește, fără distincții, că instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanță, și organul care a aplicat sancțiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării". În legătură cu critica de neconstituționalitate prin raportare la principiul constituțional al prezumției de nevinovăție, în jurisprudența Curții s-a reținut că acest principiu este propriu procesului penal și privește nevinovăția persoanei până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, a art. 1 și art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a ordonanței în întregul ei, excepție ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 7.246/245/2008 al Judecătoriei Iași - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta