DECIZIE nr. 420/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141, art. 145 alin. 2^3 și art. 145^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Muntean în Dosarul nr. 1.087/64/2008 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că se critică omisiuni de reglementare. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.087/64/2008, Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141, art. 145^1 și art. 145 alin. 2^3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Muntean. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin, în esență, următoarele: - art. 141 din Codul de procedură penală nu enumeră exhaustiv soluțiile ce pot fi pronunțate de instanțe, în faza judecății, în privința măsurilor preventive și stabilește că anumite încheieri pronunțate în această materie nu sunt supuse niciunei căi de atac; de asemenea, lipsa din această reglementare a referirilor la măsura obligării de a nu părăsi țara încalcă Legea fundamentală; - art. 145^1 din Codul de procedură penală este neconstituțional, deoarece nu prevede o durată maximă a măsurii preventive în faza judecății, instituind, în mod injust, un tratament inegal între persoanele cercetate, ale căror dosare se află în faza de urmărire penală (pentru care textul criticat reglementează durata maximă) și cele ale căror cauze se află în faza de judecată, privându-le, pe acestea din urmă, de o prevedere legală expresă, privitoare la încetarea de drept a măsurii restrictive de libertate; - art. 145 alin. 2^3 din Codul de procedură penală nu reglementează toate situațiile ce pot apărea în perioada aplicării măsurilor preventive neprivative de libertate, nefăcând referire la încheierile ce sunt pronunțate în legătură cu cererile inculpaților de încuviințare a suspendării aplicării măsurii preventive. Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 141, art. 145 alin. 2^3 și art. 145^1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: - Art. 141 (Calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive): "Încheierea dată în prima instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac. Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Instanța de recurs va restitui dosarul primei instanțe în termen de 24 de ore de la soluționarea recursului. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare."; - Art. 145 (Conținutul măsurii) alin. 2^3: "Dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanța dispune aceasta prin ordonanță sau încheiere motivată. Dispozițiile alin. 21 și alin. 22 se aplică în mod corespunzător."; - Art. 145^1 (Obligarea de a nu părăsi țara): "Măsura obligării de a nu părăsi țara constă în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecată, în cursul judecății, de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului care a dispus aceasta măsură. Dispozițiile art. 145 se aplică în mod corespunzător și în cazul obligării de a nu părăsi țara." Se susține că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, ale art. 24 - Dreptul la apărare și art. 25 - Libera circulație, cu raportare la art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului acesteia vizează, în esență, omisiuni de reglementare, acesta susținând că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece nu cuprind fie enumerarea exhaustivă a soluțiilor ce pot fi pronunțate de instanțe, în faza judecății, în privința măsurilor preventive (art. 141 din Codul de procedură penală), fie nu prevăd o durată maximă a măsurii preventive în faza judecății (art. 145^1 din Codul de procedură penală), fie nu reglementează toate situațiile ce pot apărea în perioada aplicării măsurilor preventive neprivative de libertate (art. 145 alin. 2^3 din Codul de procedură penală). Or, examinarea criticii de neconstituționalitate având ca obiect omisiuni sau imperfecțiuni legislative nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță "numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141, art. 145 alin. 2^3 și art. 145^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Muntean în Dosarul nr. 1.087/64/2008 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta