DECIZIE nr. 215/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gumo Serv" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 9.143/197/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.078D/2008, nr. 2.249D/2008, nr. 2.262D/2008 și nr. 2.365D/2008, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea Comercială "Mariflor Prodcom" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 2.150/235/2007 al Judecătoriei Gherla, de Societatea Comercială "Levi & Atty" - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 1.212/337/2008 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Comercială "Thalia Trade" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 492/196/2008 al Judecătoriei Brăila și de Societatea Comercială "Comagricola" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 16.756/197/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor enunțate. Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 2.078D/2008, nr. 2.249D/2008, nr. 2.262D/2008 și nr. 2.365D/2008 la Dosarul nr. 1.994D/2008, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale deja existente în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarele nr. 9.143/197/2007 și nr. 16.756/197/2007, de Judecătoria Gherla în Dosarul nr. 2.150/235/2007, de Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 1.212/337/2008 și de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. 492/196/2008, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Gumo Serv" - S.R.L. din Brașov, Societatea Comercială "Mariflor Prodcom" - S.R.L. din Gherla, Societatea Comercială "Levi & Atty" -S.R.L. din Zalău, Societatea Comercială "Thalia Trade" - S.R.L. din Brăila și Societatea Comercială "Comagricola" S.R.L. din Brașov în litigii având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de contravenție emise de secții județene ale Gărzii Financiare. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât sancțiunea suspendării activității societății comerciale pe o perioadă de 3 luni afectează raporturile de muncă dintre societate și salariați, și că îndeplinirea obiectului de activitate al acesteia nu mai este posibilă. Se mai arată că restrângerea dreptului de exercitare a unei activități economice intervine de drept, fiind "în sarcina discreționară a agentului constatator", deși sancțiunea ar trebui dispusă de un magistrat. Totodată, se susține că prevederile criticate nu lasă organului de control posibilitatea să aprecieze în concret dacă măsura este necesară într-o societate democratică și dacă este proporțională cu situația care a determinat-o, conform exigențelor art. 53 alin. (2) din Constituție. Se face referire la dispozițiile art. 53^1 alin. (3) lit. b) din Codul penal, care reglementează sancțiunile complementare ce pot fi aplicate persoanelor juridice în cazul săvârșirii de infracțiuni, susținându-se că sancțiunea contravențională complementară care a fost aplicată este mai gravă decât cea care ar fi fost aplicată dacă autorul ar fi fost condamnat penal. Sub acest aspect, se precizează că este nesocotit principiul constituțional al egalității în fața legii. Instanțele de judecată care au sesizat Curtea Constituțională consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Atât în titlul, cât și în cuprinsul ordonanței de urgență, sintagma "agenți economici" a fost înlocuită cu cea de "operatori economici" prin pct. 11 al art. V cuprins în secțiunea a 2-a din Ordonanța Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins: - Art. 14 alin. (2): "Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (1) potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, art. 45 privind libertatea economică și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate reține critica referitoare la încălcarea principiului egalității ca urmare a faptului că sancțiunea contravențională complementară care a fost aplicată, constând în suspendarea activității societății comerciale pe o perioadă de 3 luni, este mai gravă decât cea care ar fi fost aplicată dacă autorul ar fi fost condamnat penal. Curtea observă că, în cazul de față, o asemenea critică, din perspectiva egalității, ar putea fi luată în calcul, întrucât o eventuală încălcare a acesteia ar afecta angajații societății comerciale, or jurisprudența Curții Constituționale a statuat că prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) sunt aplicabile și societăților comerciale în măsura în care textele de lege criticate ar aduce atingere egalității în drepturi a cetățenilor, în calitate de angajați ai acestora. În continuare, Curtea constată însă că autorii excepției ignoră logica legiuitorului care a stabilit în mod gradual limitele între care se poate aplica sancțiunea suspendării activității societății comerciale. Astfel, pentru săvârșirea de infracțiuni, potrivit art. 53^1 alin. (3) lit. b) din Codul penal, pedeapsa complementară constând în suspendarea activității este mai mare de 3 luni, mai exact între 3 luni și un an, pe când pentru faptele prevăzute la art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 urmează să se aplice pe o perioadă determinată de 3 luni. Așadar, asprimea pedepsei a fost adaptată de legiuitor în funcție de gravitatea faptei, conferindu-i-se acesteia, după caz, caracter contravențional sau penal, fără să se nesocotească principiul egalității cetățenilor în fața legii. De altfel, stabilirea unei diferențe de tratament juridic care să conducă la concluzia existenței unei inegalități nu poate fi analizată prin compararea unor situații fundamental diferite, așa cum sunt cele pe care le iau în discuție unii dintre autorii excepției, prin analizarea cazului unei societăți comerciale sancționate pentru săvârșirea unei contravenții, prin analogie cu situația aplicabilă în ipoteza săvârșirii unei infracțiuni. Natura juridică distinctă a celor două reglementări legale nu permite realizarea unei comparații pe baza căreia să se poată analiza eventuala încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Referitor la celelalte critici, Curtea observă că s-a mai pronunțat prin mai multe decizii prin care a constatat constituționalitatea prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 124 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, sau Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins critica prin raportare la dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, pentru motivele acolo reținute. De asemenea, Curtea s-a mai pronunțat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate și prin prisma dispozițiilor art. 45 și 53 din Constituție, de exemplu, prin Decizia nr. 1.298 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor amintite își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gumo Serv" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 9.143/197/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, de Societatea Comercială "Mariflor Prodcom" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 2.150/235/2007 al Judecătoriei Gherla, de Societatea Comercială "Levi & Atty" - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 1.212/337/2008 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Comercială "Thalia Trade" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 492/196/2008 al Judecătoriei Brăila și de Societatea Comercială "Comagricola" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 16.756/197/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu